AUREL I. BORGOVAN

PEISAJ HIBERNAL

(Pastel)

La ceasurile înserării

Ninge intens şi alb şi magic

Dar sufletul îmi e nostalgic

Fiind, un fan al primăverii.

Atunci în suflet, îmi învie

Toţi mugurii de prin natură

În mine, cânt-o uvertură

Un dor aprins, spre poezie.

Se încălzeşte-ncet, încet

Şi dorul meu mă asaltează

În suflet se-mprimăvărează

Un mugur tainic de Poet!

Iarna n-o sufăr în privire

Ea ştie că n-o agrrez

Mai repede s-o-ndepărtez

În deşărtata pustiire.

Nu sufăr, sărăcia-n ţară

Şi-ntunecata guvernare

Mi-e foarte dor de-nviorare

În acest prag de Primăvară!

Fă doamne, mai curând să vină

O Primăvară, pe ogoare

Să ne mai încălzim la soare

În primăvara, mai senină!

Natura să înmuguraescă

Livada noastră şi pădurea

Să piară relele, aiurea

S-avem, o viaţă omenească!

Să ştim ce este hărnicia

S-o zămislim în toată ţara

Să vină-n inim, primăvara

Cu dragostea şi veselia!

PRIMA ZĂPADĂ

Prima zăpadă în copilărie

Mi-a fost, mare prilej de bucurie

Doar că atunci, mîcar avem norocul

Că noi cu lemne-atunci făcurăm focul

Cu lemne din pădure-aveam căldură

Care cu drag ni le dădea pădurea

Dar astăzi, nouă ne-a pierit tot hazul

Când toată luna se scumpeşte gazul!

Dar mai cu groază aşteptăm factura

În care când citim, ne-mgheaţă brusc, căldura

Şi exclamăm, nu-i nici o fericire

Prima zăpadă, fără încălzire!

Şi drept să spun, nu mi-am dorit zăpadă

Când cei iubiţi, prea greu pot să mă vadă

Dacă aici mi-au îngheţat nădragii

În Europa, a produs ravagii!

Când domnii de la gaze au pretenţii

Săracii toţi, nu mai primesc subvenţii

De-aceea cei mai mulţi, la noi în ţară

De-abea-şi doresc, o nouă, PRIMĂVARĂ!