BALCANIZAREA EUROPEI

Oricare om cu mintea întreagă, preocupat de succesiunea evenimentelor care au marcat politica lumii la sfârşit de secol XX nu poate sta pasiv, fără a încerca să înţeleagă mersul lumii în secolul XXI în care colonizarea a fost înlocuită cu dezhumatele „protectorate”, dar mai ales când trăieşti într-o regiune care s-a transformat într-un butoi uriaş cu pulbere gata să explodeze.

„Detonatorul” acestor schimbări a fost implozia fostului Imperiu sovietic de la începutul anilor 90, care a marcat în primul rând o transformare geostrategică deosebit de profundă şi apoi a redefinit în adâncime natura relaţiilor internaţionale, anul 2000 fiind marcat de multitudinea mutaţiilor lumii geopolitice, în care elementele trecutului se găsesc amestecate cu cele ale prezentului şi viitorului.

O lume acţionată clar de către raporturile de forţe, natura relaţiilor internaţionale fiind influienţată de cele mai puternice state aflate în epicentrele geopolitice: SUA, Europa, China şi Rusia, ultima dintre ele dominată de trecut dar şi de dezagregarea continuă a fostei URSS, menţinând tensiunea cu SUA, în special în Caucaz, luând ca precedent Kosovo, detonatorul destabilizării din Peninsula Balcanică, cea mai săracă regiune a Europei.

Timpul istoric relativ scurt în care s-au derulat evenimentele cruciale ale sfârşitului de secol XX – căderea Zidului Berlinului şi dezagregarea URSS - a dus la zdruncinarea echilibrului european şi chiar mai mult, a statelor din zonă vizate. SUA şi Europa Occidentală, în aroganţa lor de mari puteri economice şi de civilizaţie, şi-au supraestimat în modul cel mai vizibil nu atât potenţialul economic şi financiar, cât capacitatea economiei de piaţă de a asigura tranziţia în fostul bloc sovietic, din care a făcut parte şi România.

S-a început cu tarele trecutului, denunţarea regimurilor carea se prăbuşise, chiar şi acelea care trezeau nişte fantasme naţionaliste, religioase sau etnice care dezgropau cioburi ale istoriei peste care s-a aştrenut praful uitării şi care trebuiau, inevitabil, să suscite o criză politică.

Privind cu mii de ani în urmă, grecii antici, din teritoriile ocupate şi-au însuşit o mare parte a culturii, în forma ei naturală, pe care mai apoi, şlefuind-o, a transformat-o într-un cristal unic numit „cultura clasică”, piatra unghiulară a culturii moderne.

Imperiul roman, la rândul lui, şi-a implementat propriul sistem economic şi administrativ în teritoriile ocupate, gestionând dur fiscalitatea dar şi corupţia care a înflorit, dar creând şi o importantă infrastructură, acesta neţinând nici el cont de realităţile economice şi sociale existente şi de identitiţile de cultură, atâta câtă era. La fel s-a întâmplat şi în final de secol XX şi început de secol XXI când America şi Europa Occidentală, în noile lor „protectorate” n-au acordat nici un fel de atenţie sau vreo oarecare importanţă experienţelor trăite de populaţii şi identităţilor lor culturale, problemelor dificile ale acestora de a disimula cu brutalitate trecutul, de modificare a relaţiilor sociale, a raporturilor de muncă, de abordare a noi valori şi de noi cuantificări ale personalităţii umane.

Profiturile şi îmbogăţirea, acesta este crezul, noul mod de viaţă. Or, absenţa ansamblului de investitori, artizani şi agenţi administrativi care laolaltă formează baza oricărei economii de piaţă, a deschis calea către modalităţile cele mai rapide ale „succesului” şi, într-un liberalism deşănţat, corupţia, jaful şi mafia a cuprins toate nivelurile statului, ale comerţului şi finanţelor.

Dacă s-ar fi aruncat o singură privire asupra istoriei din Balcani – în mod deosebit asupra modului în care a fost administrată regiunea de către puterile sec.al XIX-lea şi începutului de secol XX perioada de sfârşit a Imperiului otoman – era suficient pentru a se alarma. SUA le poţi înţelege, având în vedere apariţia lor relativ nouă pe harta lumii, dar Europa Occidentală cunoştea această istorie, alături de care există de secole. N-a fost însă să fie, astfel s-a dat frâu liber demagogiei şovine şi rasiste a unor politicieni dubioşi.

Puteri autocrate şi corupte au primit girul comunităţii internaţionale, a marilor puteri, sectoare întregi ale economiei care permiteau supravieţuirea a milioanel de oameni au fost devastate, cu girul marilor protectori, astfel lăsând culoar liber pieţelor occidentale. Corupţia a ajuns până la cel mai înalt nivel, conflictele interetnice, anarhia, ura şi, nu în ultimul rând, războaiele au devastat Balcanii, toate astăzi având un efect de bumerang.

Astăzi, lecţia de „istorie modernă” dată marilor puteri de către lumea balcanică, a făcut ca acestea să reuşească, într-o oarecare măsură, să instaureze un sistem de securitate, de control şi gestiune în această zonă fierbinte a Europei, oprind tendinţa de balcanizare a bătrânului continent.