BISTRIȚA, DIN ZORII EVULUI MEDIU LA JEAN PĂDUREANU

În șirul de evenimente dedicate centenarului Marii Uniri doi bistrițeni cu suflet mare, medicul Mircea Gelu Buta și istoricul Adrian Onofreiu au publicat un impresionant tom despre istoria românilor bistrițeni. Cartea, care beneficiază de o prefață a președintelui Academiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop, trasează liniile unei evoluții istorice și prea puțin cunoscute la nivelul istoriei noastre naționale. Se știe despre Bistrița că era cu predilecție un burg al sașilor germani, dar puține cronici au marcat existența, obiceiurile și modul de viață al românilor din această zonă grănicerească. Printr-o „eroică” cercetare a arhivelor de tot felul , de la cele ale statului, la colecții de presă sau amintiri de familie, Mircea Gelu Buta și Adrian Onofreiu umplu acest gol de informații și realizează un splendid portret în mișcare al evoluției românilor din arealul acestui burg săsesc, de la locuitorii din „Hrube” (zonă din afara zidurilor cetății) până la anii de glorie ai „lordului” Jean Pădureanu faimosul conducător al echipei locale de fotbal. Sunt trecute în revistă portul popular românesc, biserica tradițională, viața culturală a românilor și manifestările care au rămas în memoria oamenilor, școlile celebre în care s-au format mari personalități ale științei și culturii românești, mentalități și atitudini ale oamenilor, fapte din primul război mondial, domeniile de vânătoare, marile proiecte industriale din vremea comunismului, monumentele orașului și, în final, un fel de istoric al echipei de fotbal Gloria Bistrița și ea un prilej de mândrie pentru oraș.

Cele mai multe dintre informații sunt culese din arhive, dar, așa cum spuneam, acolo unde este cazul, autorii nu ezită să apeleze la memoria oamenilor sau chiar la anecdote transmise în viu grai de la o generație la alta. Printre momentele istorice înscrise în memoria orașului de neuitat este sejurul bistrițean al lui Ion I. C. Brătianu din 17 septembrie 1907. Pe atunci, viitorul premier al României era ministru de interne. El poposise în Bistrița în drumul pe care îl făcea cu soția sa Elisa spre Vatra Dornei. La Bistrița, familia Brătianu a fost găzduită de protopopul Gherasim Domide, care, ca bună gazdă, i-a arătat și câteva parohii românești din satele din zonă. Impresie făcută de apariția, pe atunci, foarte tânărului politician român în Bistrița, cu mai bine de un deceniu înainte de Marea Unire ne-o putem imagina din confesiunea plină de emoție, dar și de umor a părintelul Ioan Pop din Nușfalău: „Din automobil se coboară vechiul meu prieten Gherasim Domide, marele memorandist, care mă anunță cu glas puternic: «Domnul ministru Ionel Brătianu cu Doamna vor să-ți facă o vizită!»… Firește că eu am luat drept glumă vorbele lui Gherasim, căci oare cum să vină la Mărișel, la «popa Ionică» un bărbat așa de mare, pe care noi, ardelenii, îl țineam un fel de semizeu, după cum îl țineam și pe tatăl său, Ion Brătianu, pe Mihail Kogălniceanu, pe Alecsandri, pe frații Golești, pe Negri și pe toți luceferii nației românești de pe atunci, încă de când noi urmam studiile la Liceul Grăniceresc din Năsăud și făceam mare românism. Și atunci mă gândii eu:

Se poate ca un semizeu

Să vie la Nușfaleu

Într-o parohie mică

La popa Ionică?”

Nici când s-a văzut față către față cu distinșii oaspeți, preotul din Nușfalău nu a îndrăznit să creadă că îi are în față pe Ionel Brătianu și pe soția sa Elisa. I-a rugat de mai multe ori să confirme că sunt chiar ei și că nu este vorba despre vreo glumă. Dar, precum în filmul Casablanca, această întâmplare a fost doar începutul unei frumoase prietenii. Zece ani mai târziu, „popa Ionică din Nușfalău” avea să devină senator în primul parlament al României Mari. Încurcate sunt cărările vieții. Plină de picanterii este și șederea prințului Carol (viitorul rege Carol al II-lea) la Bistrița în vara și toamna anului 1918, de numele căruia se leagă și o poveste cu pensionarele singurului bordel cu felinar roșu din oraș, La Șapte hornoi.

Istoria românilor din Bistrița, scrisă de Mircea Gelu Buta și Adrian Onofreiu este plină de viață, de emoții și sentimente de zâmbete și, uneori de lacrimi. În plus ea beneficiază de fotografii din arhive, dar și personale, cu personalități publice, dar și cu oameni obișnuiți, din arhive de familie, care îi sporesc dimensiunea umană și o fac foarte credibilă.

Românii din Bistrița. Studii, Documente, Mărturii, Volumul I este o carte superbă, scoasă în condiții grafice de sărbătoare la editura Școala Ardeleană. Un volum care ar trebui să stea la loc de cinste în casa oricărui bistrițean, amintire de la Centenarul Marii Uniri, dar și carte de învățătură pentru viitoarele generații de copii.