Boboteaza, la râul Ilişua

Una din marile sărbători din ciclul sărbătorilor creştineşti de iarnă este Boboteaza sau Botezul Domnului. Parcă Boboteaza este mai frumoasă în satele noastre, deşi fiind ultima sărbătoare a ciclului şi datinile sunt mai puţine. Fetele care doreau să-şi vadă „orânda” (viitorul), trebuia ca în ajunul Bobotezei să nu mănânce nimic până seara când se prepara un „liptiu” din nouă linguri de făină, se lua de nouă ori sare şi apă după care se frământa şi se cocea în cuptor. Fata trebuia să-l consume afară, pe tăietorul de lemne. Din partea de unde auzea lătrat de câini, de acolo trebuia să-i vină mirele.Au făcut multe fete de pe Valea Ţibleşului acest ritual, unele dintre ele visând pe cel care avea să-i fie alături o viaţă. În ajunul Bobotezei preotul din sat umbla cu crucea unde era însoţit de dieci care cântau Iordanul (Troparul Bobotezei) şi de făt care purta „canceul cu agesmă”. Vecinii îl conduc pe preot de la o casă la alta cu lumânarea aprinsă.Mai nou, părintele umblă cu crucea cu trei sau patru zile înainte de Bobotează deoarece populaţia este mult mai numeroasă. Pe masă gazda are toate bunătăţile posibile, că doar o dată în an vine Crucea în Casă. În prima zi de Bobotează, după terminarea slujbei de la biserică se iese cu crucea la râul Ilişua unde, în cadrul unei ceremonii, are loc sfinţirea apei. Credincioşii îşi iau cănţi cu agheasmă, care este bună pentru leacuri în casă. După aceea cei mai aproape de apă îşi cheamă rudele şi prietenii la ei pentru a petrece împreună în ultima zi din ciclul Sărbătorilor de iarnă.