C E N T E N A R U L M A R I I U N I R I: Formarea Gărzii Naţionale în Bistriţa-Năsăud

            1. Proclamația tipărită pe hârtie trei culori:

Frați români!

            Din partea Senatului Român din Ardeal este încredințat cu formarea Gărzii Naționale Române din Comitat, compatriotul nostru, căpitanul Nicolae Anton.

            Cu mare bucurie am întărit această dispoziție din care cauză vă rugăm a da numitului căpitan tot ajutorul ca să ne putem organiza pentru a susține și apăra drepturile.

Senatul Național Român Din Bistrița.

Soldați! Frați Români !

            În timpurile acestea hotărâtoare de pe frontul italian am grăbit la vatra strămoșească ca să dau fraților români mână de ajutor. Înainte cu sute de ani au fost conducători în graniță strămoși de ai mei, în anul 1848 avangarda Regimentului român al doilea de graniță condusă de  locotenentul Teodor Anton, tatăl meu, acum cu mândrie mă pun în fruntea voastră, unde sunt

destinat de Senatul Român și cu drag voi organiza puterea menită să apere legea și limba strămoșească în comitatul meu Bistrița-Năsăud!

            La Bistrița, în fosta cazarmă a honvezilor, sub frumosul nostru steag, se formează Garda Națională Română din acest județ. Cei mai buni, fala satului să vină să se înscrie în Garda  Națională!

            Din fiecare sat să se prezinte 8-10 foști soldați la numita cazarmă și deoarece deocamdată nu dispunem de veșminte, veniți îmbrăcați bine. De hrană ne-am îngrijit, precum și de plată, 10 coroane pe zi.

„Într-un ceas bun și cu Dumnezeu înainte.

Căpitanul Anton”

            2. Organizarea Gărzii Naționale a mers încet întrucât acei pe care contam, în majoritate foști soldați, înclinau spre repaus și o parte din ei spre mișcări bolșevice; că aceste mișcări nu au luat proporții mai mari este mulțumită măsurilor luate din timp de gărzile naționale române. Așa înainte de organizarea acestei gărzi, o mișcare bolșevică la Năsăud a fost înăbușită înainte de formarea Gărzii Naționale din Bistrița de un pluton sosit în grabă din Dej sub comanda energicului locotenent Popovici.

            3. Văzând necesitatea unei propagande în comunele de pe Valea Bârgăului am plecat cu domnul avocat Login găsind numai în două comune gardă națională română bine organizată.

            4. La jumătatea lunii noiembrie comandantul jandarmeriei ungare, alarmat de știrile exagerate lansate intenționat de mine: „Că românii de pe Valea Bârgăului vor ataca Bistrița”, acest comandant ne-a predat efectele și magaziile jandarmeriei, părăsind grabnic orașul Bistrița.

            5. Cum în județ erau mișcări bolșevice, dar mai mult locale, m-am deplasat totdeauna la fața locului pentru a preîntâmpina sau a le înăbuși, astfel am fost cu domnul avocat Tripon la Șieuț, unde am adunat pe cei răzvrătiți și am liniștit populația împărțind alimente aflate la contele Lazar, care nu voia a da nimic din hambarele arhipline.

            6. Mișcări cu caracter bolșevic nu erau numai în județ, ci către finele lunii noiembrie au început aceste mișcări să ia un caracter amenințător, chiar români din mahalaua Hrube a orașului Bistrița, care au venit spre centrul orașului trăgând focuri de armă cu deviza: „Jos cu domnii”. Subsemnatul din informațiile culese din timp, luasem deja măsuri pentru o patrulare mai

intensivă prin oraș, așa că acești derbedei revoluționari întâmpinând în centrul orașului patrula condusă de locotenentul Bălan, au atacat pe acesta și în lupta care s-a desfășurat – cu care ocazie locotenentul Bălan a dovedit un adevărat eroism – mișcarea a fost înăbușită și revoluționarii împrăștiați, lăsând un mort și un rănit la fața locului.

            7. Am luat măsuri ca în ziua de 23 noiembrie fruntașii comunelor să se prezinte la adunarea națională din Bistrița, cu care ocazie s-a hotărât a se lua parte la adunarea de la Alba-Iulia, alegându-se delegați ai județului între care am fost și subsemnatul și doi oameni din gardă. Am plecat cu aceștia în ziua de 29 noiembrie cu trenul în care se găsea și domnul general locotenent Leonte și delegații de la Iași pentru Alba-Iulia. Acest tren, în gara Teiuș, a fost atacat

cu focuri de garda națională ungurească, când a fost rănit mortal și un om din gardă care avea drapelul în mână și care a fost apoi înmormântat la Alba-Iulia.

            8. La Alba-Iulia am luat parte la adunarea care a avut loc la 1 decembrie și am fost tot timpul printre poporul adunat pe câmpul de lângă cetate, când în sala festivă s-a redactat proclamația către popor. În seara aceleași zile am aflat că sunt ales membru în Marele Sfat

Național, așa că, a doua zi, am luat parte la acel sfat ținut la Prefectura județului Alba Iulia.

            9. Împlinindu-mi misiunea la Alba-Iulia, am plecat în seara zilei de 2 decembrie spre Bistrița și îmi amintesc că în acel tren se afla și domnul avocat Amos Frâncu, care mi-a cerut concursul pentru a elibera delegatul Basarabiei, domnul Buzdugan, care se găsea arestat de unguri în gara Războieni, așa că mulțumită numai acestei intervenții, delegatul a fost eliberat.

            10. În continuarea drumului spre Bistrița, ajuns în gara Beclean, șeful acelei stații fiind informat că armata română s-ar afla în Bistrița, a oprit trenul și a dat lumea jos pe motiv că mașina ar fi defectată, îndrumând apoi trenul înapoi spre Dej. Cu această ocazie a trebuie ca eu personal să intervin, prezent fiind și d-l. dr. Tripon, amenințând cu revolverul și împușcarea pe loc, dacă trenul nu va continua drumul spre Bistrița, ceea ce a avut un efect.

             11. Acțiunea șefului de gară din Beclean pare a fi fost bazată pe informații precise despre apropierea armatei române, dovadă că abia am sosit la Bistrița și a doua zi, la 4 decembrie, am asistat în fruntea Gărzii Naționale Române, prezent fiind Sfatul Național și mult popor, la primirea armatei. Știu că a venit un batalion din Regimentul 15 Infanterie Piatra Neamț, comandat de maiorul Coroamă. Armata a fost primită cu foarte mare însuflețire, au vorbit

cu această ocazie d-l. Tripon, primarul orașului, protoiereul506 Pletosu și d-l. av. Amos Frâncu, care a venit de la Cluj pentru această primire. Am condus în persoană acest batalion în oraș și la cazarma unde era Garda Națională Română, am dat informații comandantului de batalion asupra

situației generale din județ și pentru a pune stăpânire pe armele și magaziile ungurești și săsești.

            Am predat depozitele adunate de mine și am lucrat până la 15 decembrie împreună cu domnul maior Coroamă, comandantul de batalion, când am fost rugat de a conduce un filo-român, dr. Kiss, la adunarea sașilor din Mediaș, unde urma a se hotărî asupra aderării lor la Statul Român. Plecând la 18 decembrie, știu că în gara Feldioara-Războieni am fost insultat și atacat de secuii îndârjiți când au văzut pe chipiul meu tricolorul român, fiind singur cu d-l. Kiss, numai mulțumită unui tren care se afla gata de plecare am scăpat cu viață și am sosit la 22 decembrie la Sibiu prezentându-mă la Consiliul Dirigent, unde am fost delegat în lipsa ofițerilor superiori a conduce Garda Națională a județului Someș la Dej, unde am și activat până la formarea jandarmeriei.

25 iunie 1938.

Col[onel] Rez[ervă] Anton

Timișoara, Bulevardul Mihai Viteazul nr. 22

(ANBN, fond Prefectura județului Năsăud - nr. bază, d. 1.789/1940,

ff. 232-234, publicat la Alexandru Porțeanu, Documente privind lupta

revoluționară…, pp. 141-142.)