Când istoria nu se reîntoarce în casa adevărului

Lun, 10/28/2013 - 10:10

View the full image

Am citit în ziarul ,,Răsunetul” din 25 octombrie a. c. despre manifestarea organizată la Bistriţa, la Casa Memorială ,,Andrei Mureşanu”, joi 24 octombrie 2013, cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la trecerea ,,în eternitate a autorului Imnului Naţional, poetul bistriţean Andrei Mureşanu” ( m. în 12 octombrie 1863, pe stil vechi).
Bănuiam că aşa se va întâmpla, că aşa va fi, ca slujba de pomenire în memoria poetului, să fie oficiată de un preot ortodox, de data aceasta, protopopul Alexandru Vidican, deşi se ştie că poetul a fost greco-catolic, iar atunci când a murit, enoriaşii bisericii ,,Sf. Treime” de pe Tocile din Şcheii Braşovului, au protestat, considerând că în cimitirul parohiei lor nu s-ar cuveni să fie înmormântat un greco-catolic. A fost nevoie de intervenţia mitropolitului Andrei Şaguna care i-a apostrofat astfel: ,,Proştilor, ce mai întrebaţi, îngropaţi-l şi tacă-vă gura”.
Aceeaşi situaţie se repetă la toate aniversările şi comemorările lui George Coşbuc. Nimeni nu vrea, nimeni nu îndrăzneşte să aducă un preot greco-catolic care să spună o rugăciune întru odihna poetului. Cândva am obiectat în legătură cu această practică. Este adevărat, că nici preoţii greco-catolici ai Bistriţei nu iau nici o atitudine în faţa falsificării adevărului. Timoraţi, s-au zăvorât în bisericile lor, nu mai îndrăznesc nimic, au uitat lecţia de jertfă pe care le-au lăsat-o bătrânii preoţi ai perioadei de clandestinitate, majoritatea mutaţi la ceruri, alţii foarte în vârstă.
Istoria nu este lăsată să se reîntoarcă în casa adevărului. După ce greco-catolicilor li s-a luat totul: biserici, mănăstiri, cântece, acum prin îmbrobodirea adevărului, li se ia şi moştenirea culturală. E prea mult!

Ion Radu Zăgreanu

NR. Dl Zăgreanu, alături de protopopul ortodox Alexandru Vidican, din partea greco-catolicilor a fost prezent preotul Vasile Iosif ( după cum reiese şi din fotografie).

Comentarii

28/10/13 12:07

nicu

"ADEVARUL NE FACE LIBERI" sustine pe buna dreptate Nicolae Steinhardt. Din pacate, inca multe adevaruri asteapta sa iasa la lumina. Bunaoara, dupa cum se stie, cea mai veche constructie din Bistrita este biserica minoritilor sau “Biserica de la Coroana”, cum este ea cunoscuta astazi. Construita in partea de est a orasului vechi, in spatele bisericii se mai poate vedea si astazi zidul vechii cetati a orasului si o parte din cladirile manastirii. Biserica impreuna cu ansamblul manastiresc a fost ridicata intre anii 1270 – 1280, suferind numeroase interventii ulterioare. În 1893 biserica impreuna cu ansamblul manastiresc nefolosit la vremea respectivă, fusese cumpărate de BISERICA GRECO-CATOLICA, cu suma de 35.000 de florini-aur, avand in vedere ca la acea vreme romanii nu aveau voie sa isi construiasca biserica in interiorul orasului. Porticul vestic a fost refacut in stil gotic si a dobândit aspectul actual în perioada interbelică. În 1948 regimul comunist a desfiinţat Biserica Greco-catolică, drept urmare şi lăcaşul bistriţean a fost preluat de către ortodocşi. În perioada următoare altarul baroc din cor fusese înlocuit cu actualul iconostas. Biserica de la Coroana a fost martora activa la evenimente importante de traire si simtire ramaneasca, intre care si Marea Unire de la 1018. De aici a plecat spre Alba Iulia delegatia romaneasca participanta la marele act al unirii, dupa ce “Credentalele” fusesera sfintite in aceasta biserica. De altfel numele de Piata Unirii in care se afla biserica, se trage de la acest eveniment, chiar daca un primar incult a mutat aici recent bustul lui Cuza de la IJP, creind o confuzie publica legata de numele pietei. Cu atat mai mult biserica si ansamblul manastiresc trebuie sa revina greco-catolicilor, punand capat samavolniciei comuniste si infaptuind astfel un act de dreptate.
Revenind la ANDREI MURESANU, trebuie subliniat ca la 29 noiembrie 1938, în Piaţa Unirii, pe locul unde plecase spre Alba Iulia delegaţia bistriţenilor pentru a vota Unirea cu Ţara, a fost dezvelită statuia de bronz a poetului in prezenta a peste 80.000 de participanti, adunaţi pentru a cinsti marele eveniment, impreuna cu personalităţi ale culturii şi artei si urmaşi în linie directă ai poetului. Din păcate, după numai doi ani, în urma dictatului fascist de la Viena, statuia a trebuit să fie mutată la Sibiu, de unde va reveni inapoi la Bistrita abia în anul 1945, fiind aşezată de această dată in Piata Centrala, pe locul unde se afla şi astăzi.
Chiar daca unele erori sau orori ale istoriei nu au fost corectate inca, totusi adevarul trebuie spus pana la capat pentru ca, nu-i asa, acesta ne face liberi. Din pacate astazi, unii inteleg gresit libertatea: "sunt liber , deci fac ce vreau".