Câteva zâmbete astăzi pentru domniile voastre....

Deţinutul proaspăt eliberat stă singur, liniştit şi priveşte la televizor, seara. Deodată, se aude un ciocănit cam aspru, cum răsună la începutul Simfoniei a V a a lui Beethoven.
Omul aleargă un pic speriat la uşă, iar când deschide, iaca, o fiinţă ciudată foarte-foarte:
-Eu sunt....Moartea.
-Ah, ce m-am speriat! zice omul, liniştindu-se. Am crezut că e poliţia şi o fi venit iar să-mi pună în cârcă cine ştie ce!
x x
Zece chinezi s-au dus la fotograf (la Cluj –să zicem). Privindu-i cu simpatie, se gândi omul că n-are rost să le facă fiecăruia câte-o fotografie, să strice filmul. Suficient ar fi să facă o singură poză pentru toţi findcă seamănă ăştia de te cruceşti. Toţi tineri, toţi galbeni, toţi studenţi, toţi numai zâmbet, drăguţii de ei.
După trei zile, unul din studenţii chinezi vine să scoată pozele. Se uită mirat la toate şi vede că sunt ale unei singure persoane.
- Nu semănaţi cu cel din poză? întreabă pozarul, intuind că nu-i a bună şi ăştia s-or fi prins de trucul lui
- Ba da, seamăn, dar cămaşa nu e a mea, ci a lui Li Xiao. Eu aveam cămaşa albastră.
-Să ştii că am greşit la copiere- încercă s-o dreagă fotograful.
(Nouă ni se pare că toate oile dintr-o turmă sau vitele dintr-o cireadă seamănă până la a nu le putea deosebi, dar păstorii vor zâmbi, spunându-ne şi dovedindu-ne că nicidecum nu seamănă una cu alta. „Măi Guy (de Maupassant) – zicea Flaubert mai tânărului confrate condeier- să ştii că Dumnezeu nu face nici două muşte să fie asemănătoare. Toate sunt unice!”