Ce trebuie să ştim înainte de a ne termoizola locuinţa

Izolarea imobilelor s-a transformat de ani buni dintr-un subiect complet ignorat într-unul la care toată lumea îşi dă cu părerea, de multe ori, informaţiile fiind false sau trunchiate. Un lucru este însă clar: toţi încercăm să găsim soluţii cât mai avantajoase pentru a asigura locuinţelor noastre o termoizolare cât mai bună, atât datorită costurilor de întreţinere a locuinţei cât şi datorită confortului obţinut. Un imobil având un sistem de termoizolare eficient are costurile de întreţinere cu până la 40% mai scăzute deoarece menţine în interior căldura în timpul iernii, şi în exterior, în timpul verii. Pe lângă aceste beneficii, se asigură şi o izolare mai bună fonică.

Materialele cele mai folosite pentru termoizolarea unei clădiri sunt polistirenul (care poate fi expandat sau extrudat), rigipsul şi vata minerală de sticlă şi cea bazaltică (plăci semi-rigide sau saltele rulate).

Polistirenul expandat este cel mai ieftin şi mai des folosit material de izolare a pereţilor,  având avantajul că permite permeabilitatea vaporilor, şi dezavantajul că aceşti vapori, ajunşi în polistiren îşi pot mări volumul şi îl pot dezlipi, în timp ce vântul îl comprimă. O bună ventilaţie poate reduce însă acest risc.

Polistirenul extrudat se foloseşte în special pentru reabilitarea subsolurilor şi a punţilor termice, şi niciodată la pereţii locuinţelor deoarece este un material care nu permite circulaţia vaporilor de apă, producându-se igrasie.

 

În ceea ce priveşte comportamentul polistirenului în caz de incendiu, specialiştii de la ISU susţin că acesta este un material ignifug, îngreunarea intervenţiei pompierilor fiind singurul dezavantaj menţionat de pompieri. Cu toate acestea, polistirenul este materialul cu cea mai scăzută rezistenţă la foc. Cea  mai bună rezistenţă la foc având-o vata minerală (de sticlă sau bazaltică).

Vata bazaltică este materialul cel mai eficient în ceea ce priveşte rezistenţa termică, însă cu un preţ sensibil mai mare decât al polistirenului expandat.

Dacă sunteţi adepţii materialelor ecologice, celuloza sau lâna naturală sunt materialele cu cel mai scăzut impact asupra mediului înconjurător, inclusiv în ceea ce priveşte modul de producţie.

Când vine vorba de izolarea pereţilor şi a acoperişului, sistemele de termoizolaţii se vor monta întotdeauna în exterior. Menţinerea punctului de îngheţ trebuie să fie în afara pereţilor deoarece ciclurile repetate de îngheţ-dezgheţ din timpul iernii produc fărâmiţarea materialelor de zidărie. Dacă vom izola peretele cu polistiren de minim 10 cm grosime, punctul de îngheţ va fi placa de polistiren, însă la o termoizolaţie cu o grosime de 5 cm, la o temperatura de 0 grade Celsius, punctul de îngheţ va fi în zidărie.

În zonele cu o umiditate crescută, se recomandă folosirea unui adeziv hidrofob (cu proprietăţi de respingere a apei) precum şi o tencuială decorativă cu rezistență la intemperii şi la razele ultraviolete.

O locuinţă foarte bine izolată presupune şi un risc mai crescut pentru condens datorat umidităţii care se produce prin gătit, spălat şi aerul expirat, acesta putând duce la formarea mucegaiului. De aceea, casa  trebuie aerisită de două ori pe zi, timp de minim 5 minute, şi, pentru a asigura o bună circulaţie a aerului trebuie să evităm plasarea pe pereţii exteriori a mobilierelor de mari dimensiuni. Pentru  aerisirea casei se poate apela şi la centrala de ventilaţie cu schimbător de căldură, care produce un schimb de aer şi de aer între interior şi exterior. Randamentul unui astfel de sistem este de maxim 80%, însă este mult mai eficient din punct de vedere termic decât aerisirea prin deschiderea geamului.

Durata de viaţă a unei termoizolaţii depinde mult de modul de execuţie al lucrării şi de calitatea adezivilor folosiţi, de aceea este recomandat să apelaţi la o echipă de profesionişti. Pe lângă calitatea lucrărilor, consultanţa pe care aceştia pot să v-o ofere vă pot reduce substanţial cheltuielile de realizare a izolaţiei şi de întreţinere a locuinţei. De exemplu, diblurile, cu cât sunt mai multe, cu atât creşte rezistenţa lucrării, dar cresc şi pierderile de căldură, ne spun specialiştii de la firma de termoizolații Conduraru.

Investiţia în termoizolarea unei locuinţe se amortizează în aproximativ 5 ani, în funcţie de materialele pe care le-aţi folosit, însă beneficiile în ceea ce priveşte confortul le simţiţi încă de la finalizarea lucrării. O casă ieftină nu este acea casă pe care o cumpăraţi ieftin, ci acea casă a cărei întreţinere în timp nu devine o presiune pentru bugetul familiei.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5