„Cine e fără de păcat să arunce piatra”

Înainte de a trece la subiect, doresc să explic de ce nu am iubit comunismul: în 1958-59, am suferit în spital, după ce la Securitatea din Cluj am fost iradiată, pentru că refuzasem să semnez o minciună că aş fi făcut spionaj contra regimului, cu elevii saşi. Dacă nu rezistam ameninţărilor şi semnam, îmi semnam actul de deces, (după cum a scris Pacepa despre distrugerea celor indezirabili). Mulţi ani am trăit cu febră şi cu compoziţia sângelui schimbată, iar sistemul meu imunitar a fost alterat pentru totdeauna! Înainte, preotul Vasile Tătar, tatăl meu, a fost distrus prin detenţii şi munca silnică la Canal, tot fără vină şi fără proces şi ucis. Nu spun asta să atrag atenţia că nimeni după Revoluţie nu a recunoscut nedreptatea ce ni se făcuse, şi nici că mă refugiasem în Germania bolnavă. Acolo însă am studiat un doctorat în lingvistică, dar am studiat şi politica şi aşa am înţeles cuvintele lui Churchill: „Între două rele, comunismul şi capitalismul, ultimul este mai bun”. Acolo am constatat câţi refugiaţi români se renegau şi îşi creau o situaţie materială bună, dând din gură contra României. Tot acolo am înţeles ce mare binefacere pentru tineretul român era activitatea culturală a lui Adrian Păunescu, cenaclul său şi cultivarea dragostei de neam, limbă şi ţară, aşa cum simţeam şi eu, deşi auzeam fragmentar despre el din ţară, pentru că la „Europa Liberă” era doar critică! (Am înţeles pe parcurs de ce, şi i-am criticat în scris, dovadă sunt cele 5 volume: „Prezentă la datorie, dovezi ale faptelor unei românce”, conţinând activitatea mea între 1970-2000.

După Revoluţie, atitudinea lui Păunescu în Senat a dovedit că rămăsese patriot convins, cu convingeri socialiste, dar nu comuniste şi apărător al drepturilor românilor în România. Nu şi-a ascuns activitatea cu pene străine, ca acel Tismăneanu, fiu de mare comunist, probabil Tisman?! Sau acel Cornea, renegat în străinătate, care s-au găsit şi după moartea lui Păunescu să-l denigreze.

De ce am făcut această lungă introducere? Pentru că m-a revoltat articolul contra lui Păunescu din ziarul de 26.11.10, al unui domn care a trăit destul de bine în comunism, dar tună şi fulgeră, citând texte negative şi ale altora, de ex. ale d-lui Kelemen Hunor (pe care se pare că-l admiră!) şi evident îl atacă pe dl. Ion Iliescu!

Noul democrat, se pare că se simte nu numai fără păcat comunist, ci şi demn să aprecieze valoarea artistică a lui Păunescu. Extrag din articolul domniei sale: zice: carpe diem= bucură-te de ziua de azi, dicton care i s-ar fi potrivit lui Păunescu, de parcă dânsul nu s-a bucurat în comunism de zilele ce le-a trăit. Zice că Păunescu era orgolios. Dar oare nu avea de ce? Autorul articolului a sădit în sufletele milioanelor de tineri dragoste de ţară, de limbă, de cultură ca Păunescu şi ca nimeni altul? Zice că era un poet minor. Este el un poet consacrat ca să-şi poată permite afirmaţia? Zice că Păunescu scria în genul lui Coşbuc şi Goga. Acesta era doar un merit, că nu scria poezii moderne, fără sens, fără rimă şi fără talent, nu o vină, iar pe acel pe care-l citează cu aceste afirmaţii îl poate considera superior lui Păunescu? Zice că au dispărut din librării poeziile lui Păunescu. Da, din păcate nu există de 20 de ani, spre marea pierdere a iubitorilor de poezie inspirată, nu fabricată. Directorul institutului român, pus în anii aceştia, H.R. Patapievici, alt denigrator de ţară, care în 1996 a scris în cartea sa „Politice” că istoria noastră este „fecale şi urină”, evident că nu a republicat poeziile lui Păunescu ci, ca odraslă de mare comunist, să-şi ascundă originea, îşi publică cărţile lui şi ale altora ca el, care urăsc neamul nostru. Scrii că Păunescu a lăsat 3 mil. de euro avere. Dar nu compari cu averea altor senatori, de ex. a d-lui Frunda? Păunescu nu s-a plimbat anual în străinătate ca Blandiana şi alţii, împinşi de comunişti, dar pozând în democraţi, cu valoare culturală mult sub cea a lui Păunescu.

Te-ai găsit, domnule scriitor, să-l critici pe Păunescu, acum, când nu se poate apăra. Te simţi mai bun, mai curat, mai valoros, mai patriot? Gândeşte-te la alt dicton care ţi se potriveşte: „Si tacuisses philosophus mansises” = facă tăceai, rămâneai filosof!

26.11.10

Dr. dr. Ana Tătaru

P.S. Trebuie să adaug că partea a 2-a, apărută în 27.1,1 a aceluiaşi articol, este şi mai vehementă, de critică la adresa lui A. Păunescu. Aceasta nu numai m-a revoltat, ca partea întâi, ci m-a şocat! Nu găsesc cuvinte să-i spun decât că o asemenea înjosire a marelui poet pare bolnăvicioasă şi consider că domnul respectiv şi-a dat singur o palmă!

Dr. dr Ana Tătaru

27.11.10