Coloana de lumină

rmanţele elevilor şi evoluţia lor profesională, urmărindu-i până la treapta cea mai înaltă de afirmare. Un accent deosebit pune pe evaluare analizând-o ca pe o formă de evidenţiere şi stimulare în demersul didactic. Apoi, talentul său de dascăl versat îi permite o analiză pe verticală a învăţământului din şcoala sa, de la activităţile dinamice din grădiniţă la performanţele ciclului gimnazial. Rezultatele remarcabile constatate de o brigadă de control a Inspectoratului Şcolar Judeţean în şcoala sa i-au favorizat bunele sale intenţii de a scoate în evidenţă valoarea dascălilor şi elevilor săi. Printre aspectele pe care insistă autorul – director de şcoală zeci de ani – sunt şi cele legate de dotarea şcolii, relaţia firească cu familia, cu biserica, numeroasele parteneriate prin care-şi valorifica forţa artistică şi sportivă a copiilor, calitatea colectivelor de catedră, excursiile şcolare, spectacolele artistice, întrecerile sportive, înfrăţirea cu o şcoală din Vercheny (Franţa) etc.

Intr-un capitol special – Portrete de dascăli - acordă o atenţie deosebită figurilor de dascăli care au făcut o carieră responsabilă din profesia lor, dedicându-se trup şi suflet pregătirii profesionale ale numeroaselor generaţii de copii. Sunt scoşi în evidenţă Nistor Istrate (Ernst) – învăţător din vremea graniţei militare care vorbea latina şi germana; Clement Grivase – director al Şcolii Normale şi al Şcolii de Fete din Năsăud, membru al mai multor societăţi culturale, inclusiv al Astrei; Dionisie Maior - director al Şcolii Normale, succesorul lui Sandu Manoliu; Petru Tofan – învăţător la Nepos; Gherla şi Năsăud; Ioan Istrate – învăţătorul şi directorul Şcolii din Nepos; Virginia Grivase – învăţătoare şi poetesă; Ioan Lupu – învăţător, dirijor de cor, director de Cămin Cultural şi exemplele continuă cu Lucreţia Lupu, Nicolae Pop, Viorica Pop, Elena Mureşan, Rodica Pop, Viorica Bota, Iacob Rusu, Elvira Rusu, familia Paulina şi Gheorghe Artene, familia Ana şi Alexandru Marc, Ioan şi Reghina Cifor, autodidactul Ionica Istrate, Emil şi Medena Lazăr, Rodica şi Mircea Daroşi, terminând cu distinşii dascăli de astăzi, cei care continuă frumoasa tradiţie a învăţământului neposan. Cartea se termină cu un grupaj de articole de mare efect emoţional şi educativ, publicate şi în presa judeţeană, texte care dezvăluie talentul de fin psiholog al autorului şi calitatea de mare dascăl şi mentor al învăţământului contemporan. Câţiva beneficiari ai actului educaţional îşi publică în interiorul cărţii gândurile de recunoştinţă şi respect pentru foştii lor dascăli. Legenda dascălului, maximele despre şcoală, o bibliografie selectivă şi numeroase anexe întregesc fericit această carte, superbă şi sub aspect grafic, aspect datorat prestigioasei edituri Karuna din Bistriţa. Lansarea cărţii la Nepos, într-un spaţiu arhiplin al Şcolii a prilejuit un elegant moment de recunoştinţă şi apreciere oferit autorului.

Ioan Seni