Copilăria-mi caut

Căsuță minunată din margine de Rai,
Știu bine ce te doare, chiar dacă nu ai grai.
Zidită ești din lacrimi, iubire și chirpici,
Căsuță fermecată și fără de bunici.

Copilăria-mi caut plângând în buzunar
Și nu accept ideea că-i totul în zadar.
Cu ochii plini de lacrimi mă pierd în amintiri:
Unde e bunul, buna și primele iubiri ?

Aș vrea să fiu iar veșnic,s-alerg desculț, nebun,
S-aștept în pat cu buna pe îngerul cel bun,
Să mă agăț din fugă de coada unui nor,
Să văd cum crește pâinea de casă în cuptor.

Să fur din casă lapte, să-l dau la un cățel,
Să-mi fac în pom colibă cu nume de castel,
Din pat s-aud cum toarce motanul ostenit
Și-n sobă s-ardă focul, trosnind la nesfârșit.

Să mă sărute buna duios și sfânt pe frunte
'Cercând prin rugăciune destinul să-l înfrunte…
La făgădău cu bunul să merg pe înserat,
Să beau un suc la halbă și să mă simt… bărbat.

Să-n ham dulăi la sanie și să dispar hoinar,
Din lemn să fac o plută și să fiu marinar,
Să mă joc de-ascunsa, de-a mama și de-a tata,
Să fiu luat cu lopata dacă nu-s încă gata…

Să construiesc corăbii și-apoi să le scufund,
Să fur mălai în lapte și-n jar să îl ascund,
In pielea goală baie să fac la asfințit,
Să număr noaptea stele, pierdut în infinit.

Să m-ascund în pădure de toate și de tot,
Să dovedesc la prieteni că trec râul înot,
Să fac foc cu băieții, slănină să prăjim
Și să jurăm că-n suflet n-o să ne despărțim.

Aș vrea să-i văd la masă pe cei ce nu mai sunt,
Povești nepovestite aș vrea să mai ascult…
Aș vrea să știe bunul și buna, neapărat,
C-al lor nepot e mare și c-a ajuns bărbat.

S-alerg din nou prin vise scăpate din furtuni,
Desculț, cu flori în plete, cu prietenii mei buni,
Bunicii să m-aștepte în prag, plini de speranță,
Să sângerăm iubire ca-n fiece vacanță.

Mircea NAROȘI

Scurtă Notă biografică : Autorul, inginer de profesie, originar prin ambii părinți, din Ilva Mică, și-a petrecut copilăria și vacanțele școlare la bunici, locul unde și-a găsit și făurit universal său. Azi trăiește și creează, cu condeiul muiat în cuuvinte și rime, pe meleaguri sălăjene, oferindu-ne frumoase versuri ce poate își vor găsi locul și în publicațiile ținutului natal.
Copiilorde azi țintuiți în fața computerului de „ școala fără școală” și lipsiți de farmecul copilăriei, bunicilor lor sechestrați în case de perfidul covid, lededic, cu acordul autorului, aceste versuri.

Olimpiu DAN