Cornel Cotuțiu: O propoziție scurtă, dar purtătoare de mult urât

Adică:

„Economisești bani, nu dragoste.”

Într-un eventual dicționar al stupizeniilor, cu siguranță și-ar găsi loc.

Cu o astfel de zicere nu se poate înțelege nimic pe seama celor trei cuvinte.

Asta chiar dacă, de câteva săptămâni încoace televiziunea o rostește zilnic. Pesemne cineva o plătește generos.

Ca să murdărească urechea?

Asocierea celor două cuvinte de la începutul enunțului e banală, curentă. Câte argumente în acest sens justifică relația între acest verb și acest substantiv; ele sunt două vocabule obișnuite zilei de toate zilele.

Au un firesc precum (deja) vechea constatare din limbajul popular: „A minți poporul cu televizorul”. Se asocia întocmai cu diatribele analfabetului de la Scornicești.

Ei bine, să asociezi dragostea cu economisirea banilor e mârșav!

Variante pentru o astfel de enormitate pot fi ușor inventate, în genul: Să economisești generozitate, să economisești suspine, să economisești soacre etc.

Dragoste?

Insul acela de la televizor invocă o trăire de suflet, de spirit pe care, cică, vrei să o menajezi, când, în realitate o așează într-un context impropriu al comunicării.

Ar fi fost acceptabilă exclamația „Ehei, economisești!”. Mi s-ar fi sugerat că, dacă am simțul umorului, să accept, totuși, o asemenea enormitate; ar fi ca și cum aș fi prevenit că mi se pregătește o emoție proastă.

Dar s-o difuzezi pe cel mai important mijloc de comunicare în masă...