Cornel Cotuțiu: Un fel de alfabet al glumei binevoitoare
Simt nevoia, mai întâi, să-mi exprim un fel de justificare (îndeosebi pentru cei mai puțin obișnuiți cu arealul meu socio-politic, cultural, de cercetare ziaristică). Având a face, uneori, cu publicații la care nu toată lumea are acces, sau interes diurn, găsesc știri, date, sintagme pe care aș vrea să le transmit și altor semeni, atenți la preajma noastră cea de toate zilele. Iată, a fost un preambul la ce urmează:
Acum: o ezitare a timpului.
Amintire: ceva ce îți dă sentimentul că ești încă în viață.
Aplauze: O altfel de monedă, cu care sunt răsplătiți artiștii.
Bine: diferența dintre a face și a găsi.
Bătrânețe: iluzia maturizării.
Bucurie: când te crezi copil, indiferent de vârstă.
Cântec: atunci când vorbele sunt prea puține.
Dimineață: acel moment al zilei când ai certitudinea că trăiești.
Dumnezeu: singurul prieten al omului.
Ea/El: sau, altfel spus, cum nu se poate unul fără celălalt.
Fericire: ceva ce te face să te simți om.
(a) Găsi: O întâmplare fericită, dar foarte rară.
(a) Ierta: un compromis cu tine însuți.
Lacrimă: ploaia de vară a ochilor.
Lună: felinarul îndrăgostiților.
Mama: umbra din umbra noastră.
Noi: o fotografie alb-negru sau color.
Otravă: Ceva de care-i bine să-ți ferești sufletul.
Prietenie: legătura, prin sentimente, a oamenilor.
Resemnare: oboseala ambițiosului.
Rugăciune: o declarație de dragoste șoptită în gând.
Speranță: o adiere a sorții.
Talent: o moștenire a mamei.
Trecut: prezentul pus la păstrare.
(a)Uita: ceva ce întâlnești numai la oameni.
Vârstă: diferența dintre trup și spirit.
Viață: iluzia existenței trupului.
Vindecare: speranța rănii sufletești.
Desigur, aceste rânduri sunt doar o provocare. Fiecare dintre cuvintele „definite” pot stârni nenumărate conotații, nuanțe semantice.
Cornel Cotuțiu
Adaugă comentariu nou