De la Cușma, adică din Țara ascunsă în inimă!

Televiziunea As Tv sărbătorește anul acesta 20 de ani de activitate rodnică! Și, așa cum îi stă bine, se aliniază cu pași mărunți și repezi, ca la armată, tuturor acelora cărora le place lucrul bine făcut, pregătind diverse emisiuni care să fie la înălțimea acestei aniversări. Între lucrurile care fac identitatea acestei televiziuni se află și emisiunea Astazi sărbătorim, care de vreo zece ani ne intră în case și în suflete, iar realizatorul ei a devenit nepotul, copilul, fratele, tăticul și chiar bunicul nostru ! Scriitor și poet apreciat, ziarist cu dreapta cumpănă (balanță dacă vreți) între voință și conștiință, Menuț Maxminian ne-a purtat zilele acestea printr-un sat de legendă, un sat ancorat încă în ceea ce unii numesc cu mândrie Tradiție Populară, Sfânta tradiție roditoare și păstrătoare de identitate a românilor, iar alții numesc – cu o nonșalanță vecină cu prostia- înapoiere și blestem al veacurilor! La primii voi reveni. Despre cei cărora tradițiile poporului român la stau în gât o să mai zic ceva, așa neaoș...tradițional românesc!!!
Despre poporul românesc unii (de-ai noștri evident!) spun cam așa: ’’sunteți niște mămăligari (evident că domniile lor, care dau sentința, nu sunt așa ceva deși le curge același sânge în venele lor obosite) iar voi mămăligarii ăștia ați trăit, fără să vă doară undeva, 175 de ani sub stăpânire romană, vreo mie de ani ați suportat barbaria popoarelor migratoare, vreo 400 de ani ați stat cuminți sub jugul turcesc, apoi vreo 50 de ani sub cnutul rusesc-sovietic!’’ Iar eu mai adaug că poporul acesta supus, demn, minunat și credincios cu adevărat în Bunul Dumnezeu a mai stat vreo 30 de ani și sub dulcele jug al I.U.E. ( da, al Imperiului Uniunea Europeană! Jug dulce-amar dar tot imperiu!). Să fim serioși și să rămânem noi înșine, buni, răi, mămăligari cărora revoluțiile le produc vertij în stomac, dar așa, noi înșine. Eu când îl citesc pe Cioran îmi vine să-mi pun pistolul la tâmplă! Îl las jos însă atunci când îi citesc pe Înțelepții de bodegă, de clan, de gang, de glagorie, de șuetă, de pahar sau de budoar, de fauburg si mahala care, deveniți-prin efort propriu- cioclii Neamului nu au nici o soluție în afară de șușoteli, rrânjete, urlete (adesea) sau bârfe de cenaclu. Ocupația lor este arătarea cu degetul. Făptuirea pentru ei este un lucru nedemn. Moda, trendul, lumina de la apus(!!!), groaza de...răsărit și aruncarea anatemei, a blestemului celui mai greu asupra propriului popor sunt meseriile lor preferate! Je m’en fiche și je m’en fou!!!
Acum să revenim la...oile noastre! Iată, am fost la Cușma o localitate bine ancorată-încă-în tradiție și cultură populară românească! Am participat la o șezătoare alături de niște săteni minunați, nici nu-i cunosc, nici nu le stiu numele!! Dar sunt îndrăgostit de ei iremediabil!!! Satul acesta atestat in scris încă din anul 1366 – un pic mai tarziu decât Ocnița, atestată la 1315!!- are o istorie demnă și glorioasă! Și ca vatră de viețuire românească dar și ca vatră de conviețuire cu minoritatea germană, viețuiri și conviețuire exemplare, care s-au răsfrânt pozitiv asupra ambelor comunități! Cușma anului 2019 este un exemplu de păstrare a identității românești tradiționale! Poate unora li se pare că nu se mai poartă tradiția, poate pe unii îi oripilează folclorul, cultura oamenilor simpli, îmbogățiți sufletește doar de cele învățate de la bunici și străbunici, obișnuiți doar cu valorile simple ale omeniei zilnice, ale respectului creștinesc de nezdruncinat! Este treaba lor. Am spus ceea ce cred despre ei un pic mai sus! Îi respect în sensul că îi ignor cu sfială și nu le cer nimic mai mult!
Etnologul Menut Maximinian, realizatorul emisiunii AStăzi sărbătorim, îmbrăcat într-un superb costum național din Dumbrăvița natală, alături de primarul comunei Livezile, Traian Simionca, de viceprimarul Ioan Florin Griga (fiu al Cușmei), ambii în straie populare au gândit, au organizat și au desfășurat o șezătoare ’’ca la Cușma’’ la care au participat peste 50 de săteni coborâți de pe Columna Traiană! Șeful de la tehnic, omul special, pe numele său de artist fotograf minunat, deși necunoscut încă, Cornel Ciocan, au înregistrat o emisiune de colecție la Cușma. O emisiune TV care ar trebui să le dea de gândit și altor primari din județ care fie că nu au pic de preocupare pentru viața culturală a satului lor fie că, preocupându-se (cât de cât!), nu știu să-și valorifice tezaurul care le stă la dispoziție!
La Cușma am observat, nu știu pentru a câta oară, că în lume există mai multe, prea multe Românii! Există o Românie tragică – aceea văzută din Babilonul numit București, o viziune falsă fie din prostie fie din interes meschin! Există apoi o Românie a celor plecați în Lume să-și caute Rostul, unii, majoritatea tineri și de super-calitate, alții doar niște trepăduși pohtitori de pâine fără muncă! Dar mai există o Românie – România de la Cușma! România de la Monor! România de la Ocnița, de ce nu? O Românie poate vetustă, aparent pierdută în afara timpului însă iubitoare de simplitate, o Românie doritoare de bunăstare dar nu cu orice preț, o Românie ale cărei rădăcini sunt adânc înfipte în pământul străbun dar ale cărei Speranțe sunt privitoare și rugătoare la Cer! Ca de obicei scriu pasional! Așa sunt, așa gândesc, așa simt, așa scriu!
De aceea spun ceea ce cred și simt: atâta timp cât va dăinui Cușma și satul românesc în general, Limba română și Poporul ei nu vor pieri! Pentru aceasta trebuie însă, măcar din când în când, ASTAZI, să sărbătorim cu oameni ca Traian, Ioan-Florin, Maximinian, Cornel, Cornelia sau Olimpia!
Dacă iubire ai în suflet, iubire o să rostești și în cuvânt, și în cântec, și în dans și, mai ales în faptă! Mulțumim Cușma! La mulți ani sat românesc nepieritor!