De neuitat, toamna aceea ...

Începutul toamnei din anul 2021, parcă a fost mai îngăduitor cu satul nostru de obârșie. Se vorbea de un al 3-lea val al pandemiei Covid-19, dar  vremea frumoasă a ținut cu sătenii și lumea s-a adunat pe Coasta notarășului, din Leșu, pentru a o sărbători, în cadrul Festivalului interjudețean de folclor „Rapsodia trișcașilor”, pe Mărioara Precup Stoica, fiică a satului, la cei 80 de ani de viață și 65 de ani de cântec.

Strădania noului primar, inginerul agronom Sorin Avram, de a amenaja o scenă potrivită pentru artiștii invitați la această  sărbătoare a satului, dar și amenajarea locului (configurat ca un amfiteatru) cu bănci trainice pentru spectatori, este lăudabilă. Locul care a fost cândva al notarășului Dănilă Pop a găzduit mai multe ediții ale amintitului Festival interjudețean de folclor „Rapsodia trișcașilor”, care a luat ființă în anul 1968, mai întâi pe Lunca notarășului, apoi Pe coastă și, uneori, în centrul comunei, ajungând, în 2021, la a LII-a ediție. Ediția din anul 2020 s-a pierdut, datorită acestei pandemii, dar în anul 1986, din motive, se pare economice, ar mai fi fost pierdută o ediție[1].

Din anul 2000, când s-a desfășurat cea de a XXXII-a ediție a „Rapsodiei trișcașilor” - cum s-a statornicit în graiul leșenilor, am fost prezentă la toate edițiile. La fiecare ediție, alături de Ioana Precup, Elisabeta Lușcan, Marian Marica (violoncelistul  de la Cluj care, la ediția din anul 2019, a lansat cartea sorei sale, Antonia Olimpia Persecă, Dor de Leșu – versuri populare, Editura Charmides, 2018), Ioana Lăpușneanu, dar și alături de scriitori invitați la Leșu: Ioan Seni, Menuț Maximinian, Ioan și Lucreția Mititean, Romulus Berceni, Marius Valeriu Dan Mălai, Cornel Cotuțiu, Icu Crăciun, Iacob Naroș, Vasile V. Filip, Mircea Daroși, Floarea Pleș, ne-am bucurat unii de alții, lansându-ne cărțile editate. Ne-am bucurat, desigur, și de prezența numelor noastre pe afișele care anunțau desfășurarea Festivalului interjudețean „Rapsodia trișcașilor” .

Pe afișul Rapsodiei din 5 septembrie 2021, scriitorii nu mai apar, invitații din lumea cântecului ai sărbătoritei Mărioara Precup Stoica, fiind foarte mulți, dar, la invitația primarului Sorin Avram, activitatea Cenaclului literar „Anton Coșbuc” – înființat la Leșu, în data de 27. 07. 2014, de membrii fondatori: prof. Elisabeta Lușcan (președintă), Ioana Precup, Veronica Oșorheian și jr. Valer Petrehuș (scriitori leșeni) și-a continuat activitatea, cu o zi înainte, în data de 04.09. 2021. Am hotărât așa, pentru a fi și noi, scriitorii, alături de artista Mărioara Precup Stoica – fiică de cinste a satului nostru, sărbătorită la Leșu de foști colegi de scenă și de personalități care slujesc cultura Județelor Bistrița-Năsăud, Mureș, Cluj și Sălaj, în data de 05.09.2021

La lansările de carte, care s-au desfășurat în noul sediu din Căminul cultural „Lt. George Pop” Leșu, ne-a onorat cu prezența și artista Mărioara Precup Stoica.

          Pentru proiecțiile pozelor selectate - cu intenția de a evidenția activitatea membrilor Cenaclului literar „Anton Coșbuc”, am primit sprijin de la profesorul Ioan Todica și de la noul director al Școlii Gimnaziale nr. 1 Leșu, prof. Cristian-Rareș Rauș, cărora le aducem mulțumiri.

            Președinta Cenaclului literar „Anton Coșbuc”, prof. Elisabeta Lușcan a mulțumit  primarului Sorin Avram pentru locul oferit cenaclului și a rugat-o pe prof. Antonia-Iulia Bora să consemneze momentele zilei în Registrul destinat întrunirilor literare - în cadrul cenaclului.

Un loc mai potrivit ales nu se putea! Mobilierul alb, fereastra către pădurile ce dau spre Heniu și celelalte dotări ale Căminului cultural reînnoit ne-au creat o stare de bine și de bucurie pentru că am reușit să ne revedem, după doi ani, desigur, din cauza pandemiei. Tot din această cauză, numărul celor care ne-am întâlnit a fost atât de mic.

Pentru că numărul membrilor cenaclului a crescut, președinta Elisabeta Lușcan a citit noua listă și a mulțumit celor care au trimis cărți pentru biblioteca cenaclului.

            Întrucât profesorul Florea Pop deține o „Autobiografie” a cărturarului Anton Coșbuc, a fost  momentul potrivit pentru a o face cunoscută și pentru a lămuri motivul numirii cenaclului: Cenaclul literar „Anton Coșbuc” Leșu.

            Din motive obiective, scriitoarea Ioana Precup (din Oradea) nu a fost prezentă. Cartea Inima Ioanei Precup, Editura Primus Oradea, 2020, scrisă de Paraschiva Cărbunar, a fost prezentată de scriitoarea Elisabeta Lușcan, care a citit și o poezie scrisă[2] de Ioana Precup, pentru sora sa, Mărioara Precup Stoica: Trece timpul, viața zboară - „Surioară Mărioară,/ Trece timpul, viața zboară,/ Toți ne-om duce dorului,/ Ca frunzele codrului,/ Astăzi unul, mâine una,/ Că n-om dăinui cât luna./ Frunză legănată-n vânt/ Este omul pe pământ,/ Este umbră trecătoare,/ Toți ne stingem, ca o floare,/ Dar câți lasă-n urma lor,/ Precum tu, sora mea dragă,/ Șire de mărgăritare/ Să culeagă acei care/ Iubesc cântecele tale./ Acum, la aniversare,/ Când prinzi în cununa vieții/ Pe cea de-a optzecea floare,/ Multumește-i ne-ncetat/ Tatălui ce te-a creat/ Și te-a binecuvântat,/ Cu glas de privighetoare/ Și-ai cântat pe-a țării scene,/ Ai cântat peste hotare./ Ai dus în zările-albastre/ Cântecele mamei noastre/ Ce ți-au rămas moștenire/ Și le-ai cântat cu iubire./ Ai crescut copii, nepoți,/ Acum te bucuri de toți./ Ai sădit și pomi și flori,/ Ai jucat la horă-n sat/ Cu fete și cu feciori./ I-ai întâmpinat cu drag/ Pe toți care au dorit/ Să-ți treacă al casei prag./ Surioara mea iubită,/ Să fii mereu fericită,/ Iar la o sută de ani/ Să fii iar sărbătorită./ Dacă Tatăl s-a-ndura,/ Să fiu și eu lânga tine,/ Să recit balada ta,/ La fel și sora Ana./ Să fim iarăși toate tri,/ Langă noi, toți prietenii,/ În Leșu, cu leșenii”.

            Poeta Ioana Lăpușneanu și-a prezentat cartea Cântecul iubirii, Editura Amanda Edit Verlag, 2021, București, din care a citit câteva poeme. Ineditul poem Dor de mamă ne-a tulburat. E ca o spovedanie. Lelea Domnița parcă semăna cu mama. În port, în grai și-n poveri. Cu puțină răbdare, poate citiți poemul acesta: „Am fost acasă, mamă!/ Cărarea părea un covor țesut/ cu toate culorile sufletului tău./ La căsuța noastră,/ Hristos mai stă de veghe/ bătut în cuie și răstignit/ pe lemnul crucii de la marginea drumului,/ acolo unde nucul desfrunzește-n ecou/ cuvintele tale brumate/ de durerea cu care tu ai plecat, și eu.../ n-am apucat să-mi iau RĂMAS BUN./ Am făcut semnul Sfintei Cruci/ pe pământul nostru, mamă,/ și-am simțit mirosul pâinii coapte/ din grâul semănat în inimile noastre,/ inimi pline de Hristos./ Așa ne-ai crescut, cu Hristos lîngă noi./ Am simțit mâna ta bătrână/ ce ținea zilnic psalmii deschiși/ când tu te rugai și ne închinai la icoane./ Rugăciunea ta străbătea cerul,/ apoi săruta pământul, astfel încât/ CALEA LUMINII să nu ne fie pângărită./ Te-am căutat peste tot/ și...te-am găsit, mamă./ Te-am găsit în fiecare ungher al casei,/ te-am găsit în livada cu meri/ și-n cuibul de rândunele/ de la streașina casei,/ te-am găsit în fuiorul netors,/ rămas în furca ce odihnea la margine de pat,/ și-n fusul răsfirat ce încerca/ să mai adune gândurile tale, nerostite,/ și-n firul de „satin” cu care/ ai cusut pe scrisoare,/ O VIAȚĂ DE OM./ Și-n fotografiile-ngălbenite de vremi,/ Chipul tău era viu, mamă./ Te-am privit ore-n șir,/ Cu gândul că-mi vei mai spune ceva,/ Cu gândul că-mi vei deschide/ Poala ta cea plină de liniște/ Unde eu, rezemată de GENUNCHIUL RUGĂCIUNII,/ Adormeam somnul îngerilor./ Am găsit năframa ta, cu miros de naftalină,/ mai păstra într-un colț lacrimile ce-ți brăzdau obrazul,/ când te mistuia dorul de copii,/ și-un fir de păr rămas din cosița/ cu care ți-ai împletit CUNUNA GREUTĂȚILOR./ Cu fiecare împletitură ai strâns durerea și lacrimile,/ când...ți-ai pierdut cei cinci copii./ Și ochii tăi, mamă,/ ochii veșnicei primăveri/ care m-au privit prin toate desișurile lumii,/ ochii tăi care m-au purtat în LUMINA VIE,/ LUMINA LUI DUMNEZEU./ Te-am găsit în SECERA GRÂULUI -/ cea care a tăiat MIEZUL PÂINII/ și... încă, mai treieră sufletul tău bun,/ am găsit urmele picioarelor desculțe/ când tu călcai bobul de rouă/ aciuat pe firele de iarbă,/ IARBA VEȘNICIEI./ Te-am găsit pe prispa casei,/ erai tu cu „pana de oală”, cea roșie,/ pusă-n FEREASTRA DRAGOSTEI./ Cât de dragi ți-au fost florile/ zmieurița, roatele, crinii, gura-leului/ numai tu ți-ai știut sădi sufletul/ în tot ce ți-a fost hărăzit pe pământ,/ ... cât l-ai iubit pe Dumnezeu,/ Și... cât te-a iubit Dumnezeu, doar UNIVERSUL știe./ ... Ultimele tale cuvinte:/ „DUMNEZEU SĂ AIBĂ GRIJĂ DE NOI, DE TOȚI”/ Și... ai plecat, mamă, în LUMINA RAIULUI./ Acum,/ bătrânul Heniu fumegă și deapănă amintirile cu noi;/ câțiva fulgi de nea au pus căciulă la Dealul Obcinii,/ cerul a rămas în urmă, își coboară norii în formă de cruce/ pe care stă scris:/ <<DORUL DE TINE, MAMĂ, NU SE VA STINGE NICIODATĂ!>>”

Eu am lansat două cărți: Veronica Oșorheian, Petre Dulfu. Dumnezeu și oamenii. Text copiat într-o familie de țărani. Comentarii și „ediție” după „Caietul de la Leșu, Bistrița-Năsăud”, Eitura Ecou Transilvan Cluj-Napoca, 2020, carte la care am stăruit la biografia cărturarului Petre Dulfu, deoarece creația sa poetică epică nu e chiar atât de simplist folclorică, cum sunt tentați mulți să o considere, ci, mult mai complexă și chiar fericit plăsmuită, din mai multe puncte de vedere  (care mai pot dăinui) și pe gustul unui public destul de larg.

Acesta este și motivul cel mai important pentru care am crezut în necesitatea reeditării textului lui Petre Dulfu, fie și după caietul nostrum păstrat în familie.

Ceva mai târziu, ni s-a alăturat și preotul Ioan Mihăilă, de la Parohia Ortodoxă Leșu II, sosit de la o înmormântare. Am apreciat sinceritatea părintelui Mihăilă - care a recunoscut că nu auzise nici de Petre Dulfu și nici de cartea Dumnezeu și oamenii. Nu este singurul și nu poartă vreo vină. I-am oferit cu drag această carte.

A doua carte pe care am lansat-o se numește: Veronica Oșorheian, Broderii pe fir de … ostășie, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2021. Am precizat că este o carte/album.  Dispunând de un bogat fond ilustrativ, am crezut că acesta merită salvat, pentru că fotografiile  oglindesc o parte din activitatea mea profesională, pe o perioadă de timp, dar și o parte din activitatea mea literară, în care m-am bucurat că i-am avut alături pe cei apropiați. Multe personaje din album se regăsesc și în povestirile din carte.

Artistei Mărioara Precup Stoica, i-am citit poezia „Întoarcerea la cuib”, o poezie ocazională  dedicată la împlinirea celor 80 de ani: „Micuță când eram, ți-am admirat cosița –/ Holdă de grâu părea, ce da în pârg/ Și pe cămașa cea de in – altița/ Cusută cu satin/ arnici adus din târg.// În horă când intrai, sfioasă, nenuntită,/ Cu pasul chibzuit - în mers unduitor,/ Un stup părea dugeana - de trei copaci umbrită,/ Când jocul îl porneați, de mână cu-n fecior.// Când m-am mai  ridicat, ți-am ascultat și cântul/ Ce îmi părea mai mult un vuiet de pădure,/ Prin care vântul tânăr își lua avântul/ Și se-mpletea, adesea, cu pocnet de secure.// Când au aflat de tine, venit-au de departe/ Domni mari să te asculte, cu toții-n nehodină,/ S-adune moștenirea-ți primită, într-o carte/ Și să o tălmăcească în cântec de lumină.// Alături de trișcași, mereu păreai o floare/ Și ei erau mai mândri, strigau mai cu năduf;/ Împuținarea lor, de-acum, pe toți ne doare/ Și ne-ntrebăm câțiva: ce este de făcut?...// Din bunătatea ta ne-ai dat și nouă,/ Când ne-ai primit, pe rând, la tine-n bătătură/ Și binele l-ai împărțit în cinci, în două –/ Dar are, binele, cumva, măsură?// Ai dus în lume cântul din Valea cea Frumoasă,/ Cules-ai snopi de lauri, pe unde ai umblat,/ Iar când ne întâlnim, la Cuibul de acasă,/ Ne bucurăm și noi, de harul căpătat.”

Activitatea Cenaclului literar a început la ora 15.30 și s-a încheiat în jurul orei 19.00. Printr-un telefon performant al Mărioarei Precup, spre final, a fost alături de noi și scriitoarea Ioana Precup – de la Oradea, căreia îi mulțumim, și noi, pentru fondul de carte trimis Cenaclului literar, dar și pentru tablourile înrămate cu portretul cărturarului Anton Coșbuc și cele de aducere aminte despre întâlnirile noastre de la Leșu, Cluj-Napoca și Năsăud.

Aducem laude scriitoarei Elisabeta Lușcan, pentru modul în care a rânduit sediul cenaclului, sprijinită de soțul dânsei, prof. Nicolae Lușcan și de prof. Florea Pop. La bunătățile puse pe masă, au fost părtași primarul Sorin Avram, Mărioara Precup Stoica, educatoarea Charlota Feldrihan (sora pictorului Andrei Medinski din Timișoara, membru nou în cenaclu), dar și a doamnei Saveta Petrehuș. Paharul de vin din viile regale de la Ighiu și-a găsit și el un loc potrivit. Gestul de bună primire a leșenilor este un semn de prețuire pentru noi, cei plecați din satul de baștină, Leșu, sat pe care-l purtăm în suflet, oriunde ne poartă pașii.

Mărioarei Precup îi mulțumim pentru momentul artistic oferit, la sfârșit.

În data de 5 septembrie 2021, am fost, desigur, pe Coasta notarășului, alături de săteni și de invitații sărbătoritei Mărioara Precup Stoica.

Sărbătoarea de duminică a fost dedicată, așa um am mai precizat, doamnei cântecului popular Mărioara Precup Stoica. Plecată din Leşu, a slujit folclorul pe cele mai importante scene ale țării, dar și pe multe scene din lume, ca artist profesionist al Ansamblului „Mureşul” din Tg. Mureș. Deschiderea oficială a fost făcută de către primarul comunei Leșu, ing. Sorin Avram, alături de viceprimarul Daniel  Folfa, iar dintre invitaţi au luat cuvântul:  prefectul Județului Bistrița-Năsăud, Stelian Dolha, primarul  Năsăudului - Dorin Vlaşin, consilierul judeţean Florin Moldovan, directorul Centrului Judeţean pentru Cultură – Alexandru Pugna, Maria Costea Lirca – realizatoare de emisiuni la Radio Târgu Mureş.

 Pentru întreaga activitate în slujba tradiţiilor, pentru promovarea cântecului străbun din zestrea Leşului, Mărioara Precup Stoica a primit, de la primarul Sorin Avram, o plachetă aniversară din partea Primăriei  şi a Consiliului Local Leșu.

La rândul său, Alexandru Pugna, în numele Consiliului Judeţean Bistrița-Năsăud şi al Centrului Judeţean pentru Cultură Bistrița-Năsăud, a precizat: „Am poposit la Leșu Ilvei, la o nouă ediție a Festivalului interjudețean „Rapsodia Trișcașilor", unul dintre cele mai vechi festivaluri din zonă. Aflat, la a  52-a ediție, în anul acesta festivalul se desfășoară sub semnul sărbătoririi a 80 de ani de viață și a 65 de ani de activitate artistică a îndrăgitei interprete Mărioara Precup Stoica, fiică a satului. Cu această ocazie, îi oferim îndrăgitei noastre interprete, Premiul - Excelență în Cultură, pentru întreaga sa activitate artistică. Este cea mai înaltă distincție culturală oferită de Consiliul Județean Bistrița - Năsăud, prin președintele Emil Radu Moldovan, dar și de Centrul Județean pentru Cultură, prin subsemnatul. Acest premiu se oferă celor mai importante personalități care și-au dedicat întreaga activitate slujirii culturii române. Pot spune, fără teama de a greși, că Dna Mărioara Precup Stoica, este UN MODEL demn de urmat de către generația tânără de interpreți de cântec popular.”

Echipa de trișcași din Leșu, deși împuținată și împovărată de ani, a deschis spectacolul cu acele cunoscute melodii de strigat de pe Valea Ilvelor, de data aceasta, sub îndrumarea trișcașului și strigăușului George Pop al lui Costan. La unul din cântece, au acompaniat-o pe Mărioara Precup.

Mărioara Precup nu-și arată vârsta. Lângă consătenii ei și, în special, lângă trișcașii din Leșu, alături de care a realizat și a repurtat împliniri frumoase, de-a lungul timpului, Mărioara Precup Stoica a înflorit. Ziua aceasta luminoasă, de la începutul toamnei anului 2021, rămâne de neuitat pentru scriitorii locului, pentru solista de muzică populară tradițională Mărioara Precup Stoica, pentru invitați și pentru leșeni.

            Ne pare rău că, deocamdată, nu are cine se ocupa de o echipă tânără de copii care ar putea duce tradiția trișcașilor mai departe. Primarul Sorin Avram caută o cale de a reînființa o echipă tânără – cu precădere din rândul elevilor, pentru a nu se pierde frumoasa și valoroasa tradiție a satului.

            La mulți ani sărbătoritei, iar satul nostru, Leșu, să dăinuiască sub vremuri bune!