Doamna noastră

… săptămâna 14-21 septembrie a anului curent, o săptămână mai mult decât neagră pe pieţele financiare ale lumii capitaliste, a occidentului puternic co-axat pe bursele de valori… monetare şi, mult mai puţin sau chiar deloc, morale… când dramele vin din mai multe direcţii şi căderi, sunt mai dureroase… Casa Albă „the White House” cere Congresului american un pachet imens de sprijin financiar, ăn jur de 700 miliarde de dolari… suportabil din banii propriilor cetăţeni… şocant, halucinant parcă…”. Congress under schock!…

La Koln au avut loc, sâmbătă, ciocniri între două grupe de demonstranţi şi forţele de ordine „Deutsche Polizei”… unii cerând stoparea islamizării oraşului prin construcţia unei Moschei impunătoare nu departe de Dom, ceilalţi cerând libertate religioasă şi toleranţă pentru toate credinţele „World of religions”… dar tot la Koln, a avut loc, sâmbătă seara, la restaurantul „Em Kolsche Boor” o atractivă manifestare românească de muzică şi divertisment… merită oare să fie consemnată înaintea grelelor „cataclisme” financiare, politice şi religioase?…

Consider că da, fiindcă „ethnosul” este formă a culturii umane, indiferent de zonă, de port, de limbaj: prin cultură, prin cânt, prin dans, în formele lui derivate de limbaj dansat sau de music-hall, umanul, simplul uman, e şi o formă de salvare de la panicile apocaliptice, ce parcă vin în serii peste omenire… cutremure, războaie, atentate teroriste, falimente financiare, colapsuri morale sau învrăjbirile religioase; orice formă de cultură, orice formă de exprimare artistică este o înrădăcinare „inrooted” în valorile umane ce dau înălţarea, ce dau salvarea istoriei „Heilsgeschichte” de la ameninţările armaghedonice a dezbinatei lumi contemporane „Entzweiung der Welt”.

Un cuvânt de laudă nu numai pentru admirabilii artişti prezenţi, cântăreţele de muzică populară şi fior al dorului mioritic, care sunt în acelaşi timp şi purtătoare de simbol al costumaţiilor din vatra noastră străbună, numindu-le astfel pe Ileana Conea şi Florica Zaha; cu totul deosebit programul de divertisment cabaretistic al actriţei Camelia Mitoşeru de la Teatrul Constantin Tănase din Bucureşti, care a dinamizat sala printr-o vervă umoristică remarcabilă; la un moment dat actriţa s-a oprit din programul ei, a cântat şi dansat, s-a apropiat încet de publicul care a devenit pentru câteva momente tăcut, neînţelegând ce se întâmpla şi „Dragii mei, iubit public din Germania, am fost rugată de un mare suflet al lumii artistice româneşti, pe nume Florin Piersic, să vă recit un poem poate aparte, poate sentimental, poate neaşteptat… poemul se numeşte Doamna noastră – Limba noastră, deoarece prin limba noastră supravieţuim fundamental prin rătăcirile timpurilor, istoriilor şi destinelor… acompaniamentul muzical este pe o temă din Gheorghe Zamfir, un alt mare tremor al trăirilor noastre dintre sublim şi amar”.

A urmat recitarea, de fapt trăirea copleşitoare a Marii noastre Doamna- acest imens stâlp ontologic numit LIMBA ROMÂNĂ, fundamentalul unităţii spirituale dintr-un popor „unitas spiritus”, care prin istoriile lumii îi permitea devenirea „becoming” într-o formă unitară „Einswerden”, opunându-ne nedevenirii „unbecoming”, care ar fi însemnat uitarea „Enmtwerden durch Vergessenheit” în temporalităţile lumii grăbită în propria pierdere de sine…