Duminica „Tuturor Sfinţilor” la mănăstirea Strâmba

„Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui” – PS 115
Cinstirea sfinţilor de către Dumnezeu – ca mijlocitori învestiţi cu mari puteri de-a alina şi tămădui suferinţele omului este un subiect vast, pentru că jertfa lor a fost mare şi minunile săvârşite de sfinţi sunt infinite.
Adâncă este înţelepciunea lui Dumnezeu, care luminează minţile aleşilor Săi, prin care a lucrat şi încă mai lucrează, stabilind o ordine perfectă în rânduiala Bisericii Ortodoxe, apreciată pentru complexitatea, profunzimea şi frumuseţea Sfintei Liturghii şi a întregii învăţături.
O primă dovadă văzută a cinstirii lor ca prieteni şi casnici ai lui Dumnezeu şi mijlocitorii omului este aşezarea lor în calendarul bisericesc în mijlocul verii, nu într-o duminică obişnuită, ci în prima duminică după Rusalii, ca şi numirea lor ca patroni ai sfintelor locaşuri de rugăciune, aşa cum este şi la Strâmba.
După venirea părintelui duhovnic Paisie aici, Mănăstirea „Sf. Spiridon” a devenit tot mai neîncăpătoare, pentru că blândeţea, lumina ce i se citea pe faţă şi harul dat de Dumnezeu l-au inspirat şi vorbea mereu despre vieţile sfinţilor, a căror transparenţă duce la Hristos. Îndemna la cercetarea Bisericii prin predicile de la Sf. Liturghie şi Sf. Maslu, pentru că este comunitatea sfinţilor harismatici şi toţi suntem chemaţi spre sfinţire.
Împreună cu Maica Stareţă şi obştea de aici, încurajaţi de Duhul Sfânt, au pus un nou început pentru ridicarea mănăstirii cu hramul „Tuturor Sfinţilor”, oferind încă o şansă la rugăciune şi reamintind că „omul este cu atât mai om cu cât se apropie de Dumnezeu, că se poate îndumnezeii prin harul Său care-l revarsă peste sfinţi, făcându-i atât de luminoşi, lumină care vine de la Hristos, ca o rază şi poate să treacă şi la cei ce o lasă să le aprindă inima”.
Bucuria făcută sfinţilor a sporit ajutorul venit parcă din senin şi în trei ani mănăstirea a prins viaţă, încât a fost uimit şi P.S. Vasile de cele realizate.
În anul acesta mult mai mulţi credincioşi au venit să se adape la acest „izvor de apă vie” a Sf. Liturghii arhiereşti şi un sobor de preoţi şi stareţi. Rugăciunea a fost împodobită cu pricesnele minunat interpretate de d-na Cornelia Ardelean. Corul deosebit a interpretat, la final, un cântec patriotic, completat cu portul popular îmbrăcat de mulţi credincioşi la insistenţele părintelui Paisie, au transmis un suflu de patriotism.
Aici se construieşte un imperiu duhovnicesc pentru mântuirea sufletelor, în timp ce alţii construiesc imperii economice, politice şi alte interese ascunse, care îmbogăţesc pe unii, iar celor slabi le robesc minţile şi sufletele, îndepărtând treptat pe om de biserică şi învăţătura sa, ca apoi să-l ucidă spiritual şi fizic.
În urmă cu 50 de ani, la Strâmba, erau câteva căsuţe ale unor familii venite de pe Someş, iar după 1989 acest cătun a devenit o adevărată aşezare. Strâmba este un loc minunat, ozonat nu doar de natură ci şi prin rodul foarte bogat din punct de vedere spiritual dat de zidirea mănăstirii sus amintite, zidirea Sf. Biserici cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” de preotul econom Ioan Suciu şi zidirea Mănăstirii cu hramul „Sf. Spiridon”. Începutul n-a fost uşor, dar dorinţa Maicii Stareţe şi lucrarea tainică a Sf. Spiridon au învins. Mulţi dintre locuitorii Rusului, împreună cu actualul preot, au întins o mână de ajutor.
Sf. ierarh Spiridon n-a rămas dator celor care s-au implicat atunci.
Marii mucenici n-au ascuns că sunt creştini, ci au dovedit aceasta prin faptele, lucrarea lor la viaţa cetăţii, dar şi prin puterea rugăciunilor. Nu s-au lăsat amăgiţi de promisiunile ispititoare, care puse în balanţă cu slujirea lui Hristos, erau convinşi că sunt nimicuri ce duc la pierderea sufletului.
Sfinţii – adevăraţii soldaţi ai lui Hristos, deşi foarte tineri, au dispreţuit toate bogăţiile pământeşti: ranguri, măriri, bani, averi… de la ei se învaţă duhovniceasca lecţie că este mai de preţ Scaunul lui Dumnezeu şi Împărăţia Lui decât tronurile pământeşti şi tot ce este lumesc.
Conducătorii noştri ar trebui să înveţe că Puterea este un „talant” dat de Dumnezeu prin oameni, care i-au ales şi poate să-i ridice la Rai sau să-i coboare în Iad. Puterea orbeşte pe cei ce n-au credinţă sinceră. Cei ce au puterea şi o folosesc prost împotriva semenilor, pricinuindu-le suferinţe, sunt mânaţi de un duh rău, fără Dumnezeu.
Dacă te-ai atins de sfinţi atunci realizezi că binecuvântarea unui sfânt este incomparabil mai de folos decât toţi banii dobândiţi prin lăcomie, decât falsele prietenii, decât zâmbetele, linguşirile, puterea câştigată cu bani, decât lucrurile făcute în culise, care nu lasă să se audă gemetele înăbuşite ale semenilor pricinuite de atâtea nedreptăţi.
Să iei ceea ce n-ai dat… mare curaj!
Căpeteniile iudeilor n-au atins banii aruncaţi de Iuda pentru că ştiau că sângele sânge cere.
Moştenirea dobândită de strămoşii noştri cu preţ de sânge a fost lăsată urmaşilor, iar azi ar trebui să beneficieze de ea copiii, bătrânii şi bolnavii şi cei nevoiaşi. Acestea duc o viaţă lipsită de medicamente şi asistenţă medicală, de o alimentaţie elementară pentru că alţii au monopolizat averea… pe care jertfa de sânge nu-i înfioară.
Puterea dobândită astfel este o bucurie şi o biruinţă vremelnică, este o luptă împotriva voii lui Dumnezeu, care pierde sufletul şi este un mare blestem lăsat ca „moştenire” tuturor urmaşilor.
Sfinţilor, luminaţi-ne să nu moară sufletul omului creat de Dumnezeu!