DUS – ÎNTORS

„FEMEIA EUROPEANĂ” - PE CÂND ŞI ... BĂRBATUL EUROPEAN?...

Elena M. Cîmpan

Toate continentele sunt de genul feminin. Orice alt adjectiv ar alege titlul, iniţialele din FE ar deveni FA, pentru americană, asiatică, australiană. Dacă nu s-ar opri pe pământ, ar ieşi un FU, de la Femeia Universală. Dar bărbatul? Cu ce este mai prejos, ca să nu fie şi el subiectul unui festival, cât de mic, acolo, în linie cu usturoiul, balmoşul, costumul şi alte tradiţii neaoşe? Cu nimic. Doar dacă nu încape de vreun rest comunist, de pe vremea „mamei eroine”, ce trebuia retribuită şi ocrotită, mai abitir ca bujorul sau capra neagră.
Sigur că fiecare proiect, individual sau colectiv, are sau ar trebui să aibă o logică. Dar, după nu ştiu câte ediţii, multe, puţine, s-ar cere un popas, un timp de gândire, de privit în urmă, feed-back, de care vorbeşte lumea încă de la grădiniţă, şi meditat: zece ori zece femei, aproximativ, adică o sută, ce-am făcut cu ele, cum au continuat ele „gloria” aceasta bistriţeană? În ce divizie au ajuns? Că de la sublim până la ridicol nu-i decât un pas nu-i poveste de azi, de ieri, ci dinainte de începutul „femeilor europene”.
Şi care este acest profil al unei asemenea făpturi? Să nu mai fie românesc, să se fi emancipat cumva, „pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale”? Dacă e atât de europeană, ar trebui să o serbeze Europa toată, conform numelui, noului nume, ce-l va purta odată cu botezul laic. E europeană pentru că spune cine?
Cartea lui John Gray, „Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus”, ne poate trimite într-o Europă venusiană, dacă alegem că femeia poate să fie doar europeană şi atât. Dar, prin profesie, o femeie se apropie de sfera masculină, depăşind de multe ori performanţele colegilor bărbaţi. Bărbaţii, la rândul lor, prin eleganţă, le întrec pe modistele femei, deja surprinse de preocupările, uneori exagerate, ale celor de pe Marte, în costume, de firmă, de ultimă oră, indiferent de preţ.
Şi, colac peste pupăză, femeia remarcată în limitele (!) de Gală se îmbracă în straiele bunicii, pentru că deodată o ajunge dragul de tradiţii, de lada de zestre şi de trecut, de parcă ar şi trăi în Europa de când lumea. Fără a mai aduce în discuţie elementul surpriză, eternul şi fascinantul ban, care se mută, nu departe, câteva străzi acolo, dacă nu chiar dintr-un buzunar în altul, de la o semnătură la alta, că doar încă nu avem bani europeni. Tot (de) ai noştri sunt toţi. Mama lor (vorba cântecului)... Care ne mai ocroteşte, în vremuri de restrişte, ca dragostea în vremea holerei, a lui Marquez.
La o posibilă Gală a Bărbatului European, prescurtat BE, ar putea fi invitate să cânte fetele de la „Amadeus” ori Ansamblul „Fetele de la Căpâlna”. Dar bărbaţii nu-şi pierd vremea cu lucruri slabe. Ei au „de vânat, de luptat, de inventat roata şi becul şi televizorul şi geaca de piele şi nu le stă capul să rostească cele două cuvinte, care sună: te iu...” după Trupa Taxi, care încă n-a fost la „Femeia europeană” de la Bistriţa.
Despre specific bărbătesc şi specific femeiesc ar fi discuţie lungă, tema unui Seminar, care să completeze evenimentul în discuţie, astfel încât el să dureze cam aşa o săptămână, conform obiceiului locului, cu prilejuri deosebite, cum este şi acesta, Gala Femeii Europene.
Până la o dreaptă aşezare a lucrurilor, stau la locul lor următoarele condiţii ale unei vieţi liniştite, pe care le-am citit de curând: „să nu gândeşti; şi dacă gândeşti, să nu spui; şi dacă spui, să nu scrii; şi dacă scrii, să nu semnezi; şi dacă semnezi, să nu te miri”.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5