Florica Ungur - o viaţă dedicată Cântecului

În zorii lui Gustar 4, a plecat dintre noi, după o îndelungă şi grea suferinţă, poate pentru a-şi rândui drumul printre stele, sau doar pentru "a se odihni puţin", Florica Ungur, una dintre Privighetorile Nepereche ale Cântecului Românesc. A plecat la ceas de lumină, de Cărare de Doină şi Dor, aşa precum i-a plăcut să trăiască, înnobilând sufletul şi cuvântul, muzica din adâncuri a neamului.

S-a născut într-o minune de sat din apropierea Crişului Repede - Fâşca, la început de vară fierbinte, în preajma celei de-a doua conflagraţii mondiale (8 iunie 1939), sat pe care l-a purtat o viaţă în inima şi în cântecul ei, atât pentru frumuseţea lăuntrică a oamenilor, cât şi pentru bogăţia datinilor, obiceiurilor şi folclorului din zonă. De aici, din Fâşca, de "la poale de codru verde" de Pădurea Craiului, a venit, aşadar, Florica Ungur, aducând cu ea vraja muzicii, mituri şi simboluri, ritualuri şi ceremonii ancestrale, care ne vor lumina clipele de sărbătoare şi de fiinţare întru virtuţile neamului. A adus, dintre ape şi munţi, dintre timpuri şi anotimpuri, frumuseţea şi cântecul unei lumi mai vechi decât istoria, a adus Paradisul la vămile cuvântului. Clasele primare şi elementare le face în localitatea natală, iar cele liceale - în Vadu Crişului, pe atunci o citadelă a învăţământului mediu bihorean. Între 1957-1962, urmează cursurile Facultăţii de Filologie (secţia limbi clasice) a Universităţii din Bucureşti. Acum este "descoperită" de marele etnolog şi folclorist Mihai Pop, care este impresionat de vocea şi repertoriul studentei la "clasice". În anul 1963, este repartizată ca profesoară de limba latină la Oradea; îşi va desfăşura activitatea în special la actualul Colegiu Naţional "Mihai Eminescu". Tot în acest an se înscrie la Şcoala Populară de Artă din Oradea (clasa Silviei Pop de Popa). Anul următor, debutează la TVR, alături de Dumitru Sopon, Maria Haiduc, Elena Haşaş. Prestaţiile de excepţie ale Floricăi Ungur sunt răsplătite cu o sumedenie de premii şi diplome, de la Premiul I şi titlul de laureat la Concursul pe ţară al formaţiilor artistice de amatori, în 1967, sau Diploma Casei de Cultură din Leningrad, 1972, până la Premiul Fundaţiei Culturale „Ethnos", în 1999, sau Diploma de Excelenţă a Festivalului Internaţional "Nunta Zamfirei", în 2001. I s-a conferit ordinul Meritul Cultural clasa I în grad de Cavaler şi a primit Diploma de excelenţă a TVR la 50 de ani de existenţă. A fost gratulată cu peste 100 de premii judeţene, naţionale şi internaţionale. A înregistrat la radio, TVR şi Electrecord 156 de cântece, până în 1990 fiindu-i editate zece discuri „Electrocord" şi patru casete, a colaborat cu mai toate orchestrele şi ansamblurile folclorice din România, a participat la mai multe emisiuni şi turnee în ţară şi străinătate, a fost protagonista mai multor filme de televiziune şi documentare; a fost apreciată de profesionişti ai culturii tradiţionale ca: Traian Mârza, Ioan T. Florea, Corneliu Bucur, Victor Parhon, Marioara Murărescu, Elise Stan, Sofia Popa etc. şi de oameni de cultură care s-au exprimat în scris la superlativ despre interpreta Florica Ungur (Vasile Vetişanu, Ioana Proca, Gabriela Hurezean, Carolina Ilica, Teodor Crişan, Ioan Laza, Ion Davideanu, Nicolae Brânda, Viorel Horj, Valentin Buzlea, Dumitru Chirilă, Smaranda Jelescu, Petru Maliţa etc.) Două absolvente ale Universităţii din Oradea (Adriana Popa-Hexan şi Valeria Ruje) şi-au susţinut lucrările de licenţă cu studii despre activitatea şi repertoriul Floricăi Ungur. În ultimii ani, a îndrumat şi cristalizat primii paşi ai câtorva tinere interprete de real talent: Corina Lele-Ionescu, Otilia Haragoş, Ioana Angela Urs, Oana Pelea, Daniela Jurjuţ etc. Florica Ungur a cultivat, cu predilecţie, doina (trăgănata, hora), dar şi cântecul de joc, cântecul de nuntă, cântecul de cătănie etc., în cea mai bună tradiţie folclorică. De altfel, fără pic de teamă de a greşi, se poate afirma că Florica Ungur a fost una dintre cele mai mari doinitoare din muzica noastră folclorică, una dintre cele mai autentice şi fidele interprete de folclor muzical românesc. Ascultându-o în paralel cu informatoarele sale, rămâi uimit de fidelitatea şi profunzimeacu care urmăreşte linia melodică şi esenţa comunicării. Indiscutabil, acesta este rezultatul unei trăiri, al unei fiinţări puternice la nivelul fondului, dar şi al unei culturi muzicale bine asimilate. Avem de-a face, aşadar, cu o conştiinţă artistică exemplară, care o aşază pe Florica Ungur într-o familie ilustră de interpreţi de muzică populară autentică: Maria Tănase, Maria Lătăreţu, Ioana Radu, Ileana Constantinescu, Grigore Leşe, Sofia Vicoveanca, Tatiana Mihali, Angela Baciu, Maria Butaciu, Lucreţia Ciobanu, Florica Bradu, Florica Duma, Felician Fărcaşu, fraţii Petreuş, Dumitru Sopon, Ioan Bocşe etc. În urma Floricăi Ungur rămâne o bogată arhivă muzical-folclorică, realizată de-a lungul a zeci de ani de culegeri în teren, unele dintre piesele culese fiind de-o valoare artistică aparte. Sperăm că urmaşii şi discipolii vor şti şi nu vor precupeţi nici un efort pentru a valorifica această moştenire, atât pentru ceea ce înseamnă disciplina folclor muzical, cât şi pentru publicul larg, care a iubit-o şi preţuit-o pe distinsa profesoară şi inegalabila doinitoare a Bihorului. Aşadar, Florica Ungur ne-a părăsit. A plecat să se întâlnească cu alţi nemuritori - Elisabeta Pavel, Ana Balaci, Traian Hurgoi, Dumitru Sopon, Elena Haşaş, Valeria Peter- Predescu etc., şi să îmbogăţească Corul Îngerilor din Cer.

Dumnezeu să îi aline sufletul şi să-i dăruiască pace veşnică!

Centrul Judeţean pentru Conservarea şi PromovareaCulturii Tradiţionale Bihor