”Gaudeamus igitur “-plin de aspiraţie şi nostalgie

O nouă generaţie de viitori absolvenţi ai clasei a VIII-a de la Şcoala “Petru Rareş” cu clase I-VIII din Ciceu-Mihăieşti a dorit să-şi prezinte omagiul în faţa cadrelor didactice ,părinţilor şi reprezentanţilor Consiliului Local . Într-o clădire impozantă,într-adevăr pentru mileniul III, construită de un primar de nota 10, de câţiva ani , bucuriile sunt împărtăşite de la suflet la suflet,cu înţelegere şi speranţa că noile generaţii vor realiza lucruri frumoase şi fireşti.Succes!

Nu le-am mai spus că de vreo 20 de ani (cel puţin de când se poate menţiona libertatea cuvântului) , dascălii acestei ţări sunt în forma cea mai onestă şi rezonabilă de protest: făcându-şi datoria,fără iluzii şi puţin încrezători în partide sau grupări sindicale.Unii ar numi aceasta grevă de tip japonez, dar ne lipseşte o banderolă ce ne-ar distinge de cei care nu fac parte din această categorie.Alţii ne-ar îndemna la un protest mai energic,paralizant la nivelul societăţii,nu ca cel al economicului ,considerat mereu prioritar,nu imedit,dar cu efect devastator în timp...adică să se simtă în mod dureros şi de către alţii că existăm.Existăm, şi prin aceasta societatea are - fie şi în mod precar moştenirea civilizaţiei,continuitatea gestului simplu a împărtăşirii din lumina cunoaşterii,chiar dacă postmodernismul a păşit dincolo de povara înţelegerii binele şi răului.Greva ,sau mai precis starea de criză nu s-a încheiat şi nici nu se poate încheia vreodată prin semnăturile multora,care nici nu mai iau seama la semnificaţia lui DA sau NU,de vreme ce rezultatul este privit ca nesemnificativ.La fel ca şi „pachetele de legi”,asupra cărora ni se cere părerea,dar fără a se ţine seama de ea. Adevăratul instigator este nepăsarea tuturor de ceea ce se întâmplă,sau mai precis de ceea ce se întâmplă celuilalt,adică aproapelui.Lipsa de empatie,de transpunere în locul celuilalt,dimpreună cu uitarea de Dumnezeu şi de teama că cineva vede şi judecă toate relele fiecăruia în parte.

Compromisă fiind însăşi ideea de comunicare (dacă nu eşti membru de sindicat ţi se reţine un procent din salar pentru negocierile pe care un virtual sindicat le-ar purta totuşi în numele tău -deşi fără aprobarea ta,iar dacă eşti sindicalist,măcar jumate din ce ţi se reţine pentru un presupus protocol ,sau acord de tip provizoriu şi uşor de transgresiat ,ar reveni unui grup mai cunoscut ,care ţi-ar acorda un eventual sprijin la nevoie).Ce păcat că solidaritatea societăţii noastre nu se poate compara cu cea poloneză,de pildă...

Atunci,aşa cum îi învăţăm pe elevii noştri,părinţii iartă,profesorii iartă,dar viaţa nu iartă.Viaţa nu iartă această societate.Dacă din când în când şi adesea zadarnic şi efemer încercăm să fim solidari,ne descoperim de fapt solitudinea...Şi totuşi,de fiecare dată tinerilor pe care i-am educat le-am dăruit ceva din noi înşine şi le-am dorit să crească frumos şi drept asemenea copacilor sădiţi împreună.Unii vor reţine ideea şi o vor urma. Şi mai departe ,ar fi frumos,ca „de putere să se apropie doar cei care nu o iubesc...”

O parte dintre colegii noştri de la Şcoala din Ciceu-Mihăieşti ,cărora le-a venit rândul se vor pensiona.Pentru cei pe care îi cunoaştem,ca şi pentru cei necunoscuţi din întreaga ţară ,facem urarea de a se bucura de rodul muncii lor în anii ce urmează .

Prof.Ovidiu Bocşa