Inedit ! Academicianul Virgil Șotropa, poetul

Dacă, vreodată, veți avea curiozitatea să răsfoiți colecția publicației „Ardealul”, care a apărut în București în anii nefaști 1940-1944 mai cu seamă pentru locuitorii din Ardealul de Nord, veți găsi în numărul din 26 septembrie 1942 o poezie semnată de academicianul Virgil Șotropa. Informația aparține celui care a fost Gabriel Țepelea, care precizează că poezia „Ulmii” a fost publicată mai întâi în ultimul număr al revistei „Luceafărul”, subliniind faptul că „pe lângă că îndeplinește condițiile estetice, e plină de semnificație”. Redau mai jos poemul cu pricina, găsit în arhiva Muzeului de Artă Comparată din Sângeorz-Băi, muzeu condus cu competență de sculptorul Max Dumitraș.

                                                                                                        Icu Crăciun

Ulmii

                                                                               de Virgil Șotropa

Tari, solitari,

Mari în furtuni,

Stau sus pe culmi

Străvechii ulmi.

Cu al lor piept,

Sfidând genuni,

Stau pururi drept

Bătrânii ulmi.

La cap de lumi

Stau de ani mii,

Stau reci pe culmi,

Regi în pustii.

Toți stau panduri,

Mari sau obscuri,

Bătrânii ulmi,

Ulmi de pe culmi.

Iar când trec vremi,

Când sosesc ierni,

Tot drept pe culmi

Stau vechii ulmi.

Dar când vin ani,

Anii sărmani,

Anii tirani,

Anii dușmani,

Mari, solitari,

Tari, solidari,

Pururi ulmi,

Toți stau pe culmi.