Instituţiile globale, încotro ?

În 14 septembrie, anul acesta, va avea loc cea de-a 65-a Adunare Generală a ONU. Ordinea de zi a acestei sesiuni a fost stabilită în avans cu şapte luni, conform cutumei. Ea va trata problema globalizării. Preşedintele Adunării va fi un european,în persoana lui Joseph Deiss, fost şef al statului elveţian.

Raportorul Parlamentului European pentru ONU este germanul Alexander Graf Lambsdorff din Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor (ALDE).

Pentru UE şi pentru statele sale, această Adunare are semnificaţii profunde ce vor defini raporturile între UE şi ONU, dar şi între ONU şi statele din UE, ca subiecţi individuali de drept internaţional. Trebuie să spunem că ambele instituţii sunt într-un proces de transformare şi adaptare funcţională şi structurală la noile realităţi. Uniunea Europeană şi statele sale sunt cei mai mari contributori la sistemul ONU, asigurând 40 % din bugetul total al organizaţiei. De asemenea, UE asigură peste 40% din costurile pentru menţinerea păcii şi 12 % din trupe. Totodată, Uniunea finanţează peste 50 % din fondurile şi programele ONU. Rezultă că Uniunea, ca subiect colectiv, trebuie să fie o voce sonoră şi ascultată în sistemul ONU.

De la precedenta Adunare Generală a ONU, (septembrie 2009), tabloul instituţiilor politice al UE s-a modificat. Noul profil prezintă UE cu un Înalt Reprezentant pentru Politica Externă şi de Securitate Comună, în persoana lui Catherine Asthon. De asemenea, UE are la dispoziţie Serviciul European de Acţiune Externă, un organism de curând înfinţat, la dispoziţia Înaltului Reprezentant pentru Politica Externă. Tratatul de la Lisabona face din UE un actor internaţional. Până la această dată UE a avut doar rolul de observator la ONU. Să vedem dacă ONU va accepta ca UE să fie membru cu drept de vot. Şi în interiorul UE, unele state ca Franţa şi Marea Britanie, au avut reticenţe faţă de conferirea rolului de membru al UE la ONU, pentru că, în felul acesta, îşi pierdeau rolul de membru în Consiliul de Securitate. În cele din urmă, au acceptat ca Înaltul Reprezentant să vorbească în Adunarea Generală, dar nu şi în Consiliul de Securitate.

Este foarte important de văzut cum se va împăca preşedinţia rotativă cu cea permanentă a UE. Asistăm la armonizarea acţiunilor a doi importanţi actori internaţionali cu vocaţie globală, dar care au mari dificultăţi interne. Cum dificultăţile UE ne sunt familiare, de la mecanismul decizional şi până la armonizarea poziţiilor faţă de evenimentele internaţionale, să vedem ce macină autoritatea ONU.

ONU este o construcţie ce reflectă realitatea lumii din a doua jumătate a secolului trecut, marcată de terminarea celui de–al Doilea Razboi Mondial. America de Sud, prin vocea Braziliei, a emis, justificat, pretenţii de a fi inclusă în Consiliul de Securitate. Germania, India, Japonia au criticat arhitectura decizională a ONU de acum şi dacă financiar şi economic sunt mari contribuabili la sistemul ONU, au spus că li se cuvine un loc la masa deciziei.

Cu siguranţă, arhitectura funcţională şi structurală a ONU va fi modificată în viitor. Aşadar, noua ordine internaţională, pe care o tot trâmbiţează liderii lumii, nu este nici nouă şi nici ordine. Diplomaţia României are un rol dificil în această perioadă. Un lucru este clar şi nu este bine. Nu suntem vizibili pe radarul global, nu suntem bine poziţionaţi în relaţia cu Rusia şi nici în UE nu suntem o voce sonoră, ascultată, sau care ar prezenta vreun interes. Comportamentul diplomatic al României este după dictare, umil, lipsit de curaj, nepredictibil. Documentul care trebuie să fie ceasul şi busola diplomaţilor lipseşte. În şase luni de la depunerea jurământului de către Preşedintele României, ţara aceasta a noastră, ar fi trebuit să aibă o “Strategie de securitate naţională”. Acest document nu a fost încă discutat în Parlament şi el este cunoscut de cetăţeni numai prin faptul că ziariştii au devenit un pericol pentru ţară. În această strategie trebuiau definite, potrivit legii, INTERESELE NAŢIONALE, RISCURILE şi AMENINŢĂRILE la adresa securităţii naţionale.

Oare ce le-a spus Preşedintele României la recenta adunare a diplomaţilor ?

Şovăim într-un spaţiu diplomatic minat, fără un Moise călăuzitor.Ba chiar, din nefericire, subminat de însuşi cel ce se declară preşedintele tuturor românilor, prin comportamentul său aberant !

Să dea Dumnezeu să fie bine !

Colonel (r) IOAN GAFTONE