( Interviu) Poveste de Crăciun. Un an cât zece pentru tânărul năsăudean mutat în capitală pentru a face carieră în research. Folclorul i-a schimbat viaţa: Îmi doresc să mă dedic cu totul muzicii !

Rep.: - Începând din acest an, un nou nume şi-a făcut apariţia în rândul generaţiei tinere de interpreţi de muzică populară prin realizarea a două videoclipuri. Dar până la acest moment este un drum a cărui poveste începe pe Valea Someşului. Unde este acasă pentru tine, Bogdan?

Bogdan Terşanski: - Pentru mine, acasă înseamnă locul în care eu am crescut şi copilărit, acel loc din care am început cu paşi mici să învăţ tainele acestei lumi, prin dragoste faţă de folclor şi tradiţie, este acel sat tipic de pe Valea Someşului cu oameni calzi şi muncitori, cu dragoste de pământ şi de neam. Mereu când ajung în acest loc simt că rădăcinile mele îşi extrag Seva de care am nevoie pentru a putea face faţă vieţii zbuciumate din Capitală Asta înseamnă acasă pentru mine. Locul în care mereu mă întorc cu drag şi de unde plec încărcat cu multă energie.

Rep.:  - Cum ai caracteriza oamenii de pe meleagurile tale?

Bogdan Tersanski: - Oamenii de pe Valea Someşului sunt poate cei mai muncitori oameni, simpli, cu sufletul plin de bunătate şi cu obrajii plini de respect. Sunt genul de oameni pe care îţi doreşti să îi ai în jurul tău, care îţi arată ce înseamnă viaţa ţăranului simplu, cu dragoste de pământ românesc şi de tradiţie. De la aceşti oameni am învăţat să fiu un om cu multă omenie şi respect faţă de cei din jur, iar oriunde mă duc în lumea asta spun cu mândrie că sunt din Şanţ, că sunt un ardelean vrednic de pe Valea Someşului.

Rep.: - Ce crezi că ai aşezat în sufletul tău din felul de a fi al consătenilor tăi?

Bogdan Tersanski: - Şănţenii mei dragi mi-au pus în suflet, în primul rând, dragostea pentru tradiţie şi vatra satului. Aici am învăţat să joc, fiind dansator la Ansamblul folcloric „Izvorul Somesului” şi tot aici am învăţat să cânt. 8 ani de zile am făcut parte din acest ansamblu până în momentul în care drumurile studenţiei m-au obligat să plec la Cluj şi nu am mai putut continua. Acela a fost şi momentul în care m-am despărţit de sat şi de şănţeni prin faptul că am început să merg tot mai rar acasă şi atunci doar în vizită. Dar chiar şi dacă drumurile vieţii m-au dus departe de casă, amprenta pe care satul meu drag şi oamenii din el au pus-o asupra mea este una cu care mă mândresc. Practic de la oamenii din acest loc am învăţat şi am primit acei ani minunaţi ai copilăriei care te formează ca şi om. Cei 7 ani de acasă.

Rep.: - Ai crescut în dragoste pentru tradiţii, cu toate acestea nu ai optat de la început pentru muzică ci ai urmat Facultatea de Biologie şi Geologie din cadrul UBB Cluj-Napoca. Care a fost momentul în care te-ai hotărât să urmezi şi Şcoala Populară de Artă de la Cluj?

Bogdan Tersanski: - De fapt, dragostea pentru tradiţie şi cântec nu a murit niciodată. În sufletul meu a rămas o scânteie care a mocnit mult timp, după ce am încetat să mai joc şi să cânt în ansamblul de la Şanţ. Dar în momentul în care am terminat facultatea mi-am dat seama că de fapt eu am lăsat în urmă un lucru pe care îl iubesc cel mai mult, dragostea pentru cântecul popular şi acela a fost momentul în care am hotărât să mă întorc la acel drum pe care l-am început în copilărie şi la un moment l-am abandonat. Astfel că, am început să urmez cursurile Şcolii Populare de Arte din Cluj-Napoca, la secţia de Canto muzică populară. Aici am întâlnit colegi dragi de cântec, dar mai presus de orice am întâlnit o familie mare de artişti, o familie de la care am învăţat atât de multe lucruri despre muzică şi nu numai. Practic, ei au fost mentorii mei şi de fiecare dată când ajung la Cluj şi merg la ei mă simt ca şi atunci când merg acasă la mama. Ei sunt a doua mea familie şi le mulţumesc pe această cale pentru că şi-au pus amprenta asupra vieţii mele artistice ca şi formatori. Este vorba despre doamna profesoară, doctor conferenţiar în muzică Marina Simionescu şi despre soţul dânsei, dr. conferenţiar în muzică Mircea Dorin Simionescu. Ei sunt oamenii care m-au primit cu căldură în sânul familiei lor artistice şi oamenii care au puz bazele temeliei vieţii mele artistice. La dorinţa domnilor profesori a luat viaţă şi grupul folcloric „ Zestrea Ardealului” din Cluj Napoca, grup în care sunt şi în prezent membru fondator şi acel grup în care am cunoscut oameni minunaţi, colegi de cântec.

Rep.: - Deşi puteai fi profesor, ai optat pentru a lucra într-o agenţie de marketing-research la Bucureşti. Cum este departe de casă şi cum a reuşit un someşan să se adapteze vieţii din Capitală?

Bogdan Tersanski: - Da, chiar dacă am terminat biologia, viaţa mea profesională în domeniul researchului s-a dezvoltat datorită faptului că am lucrat în această companie încă de la începutul primului an de facultate. Aici am crescut, m-am format şi am evoluat în diferite funcţii şi chiar în săptămâna trecută am fost premiat pentru 5 ani de fidelitate în cadrul companiei. Viaţa în Bucureşti nu e tocmai uşoară, nu am mulţi oameni de încredere în jurul meu. Lumea e mai agitată, mai invidioasă, fiecare luptă pentru el, însă dacă ştii să te înconjuri de oameni faini atunci viaţa îţi este mai uşoară. Bucureştiul e un oraş minunat însă îi lipseşte puţin calmul ardelenesc. Chiar dacă am luat-o de la zero în momentul în care m-am mutat în Capitala pot să zic că m-am adaptat repede pentru că sunt genul de persoana căruia îi plac provocările şi sunt în continuă dorinţa de dezvoltare.

Rep.: - Câteva cuvinte despre proiectele tale muzicale care te-au adus pe scenele ţării în mod mai vizibil în ultima perioadă. Te gândeşti să te dedici, la un moment dat, cu totul muzicii?

Bogdan Tersanski: - Alături de domnii profesori Marina şi Dorin Simionescu am hotărât să încep să lucrez la primul meu album. Am început o frumoasă colaborare şi cu una din colegele din grupul Zestrea Ardealului, Diana Larisa Fechete. Lucrăm în continuare să venim cu noi melodii în faţa publicului şi, sper eu, cât mai curând cu un album. Da, pe viitor îmi doresc să mă dedic cu totul muzicii şi îmi doresc să învăţ să cânt la vioară sau pian. Sau poate chiar la ambele.

Rep.:  - Ce pasiuni ai în afară de cântec?

 Bogdan Tersanski: - Pe lângă cântec îmi place mult sportul, în special tenisul. Să călătoresc, să îmi petrec timpul în natură, să gătesc şi să călătoresc mereu în locuri cu apă şi mult soare. De asemenea, îmi place şi ceea ce fac pe plan profesional, să vorbesc cu oamenii şi să fiu un exemplu pentru ei şi să îi învăţ lucruri noi.

Rep.: - Care sunt numele din folclor care au constituit model pentru tine?

Bogdan Tersanski: - Sunt foarte mulţi artişti consacraţi din f olclor pe care îi iubesc enorm şi îi stimez ,din toate zonele ţării, însă cei care m-au marcat cel mai mult pe mine sunt cei trei crai ai cântecului nostru năsăudean. Valeria Peter Predescu, Cristian Pomohaci şi Alexandru Pugna.

Rep.:  - Sunt sărbătorile de iarnă. Unde eşti în această perioadă?

Bogdan Tersanski: - Ooo, Doamne, de când le aştept! Acasă la Şanţ, alături de întreaga mea familie. Ne-am reunit cu toţii în casa părintească. Mai am şi câteva spectacole de colinde la Cluj împreună cu grupul folcloric „Zestrea Ardealului”.

Rep.: - Care a fost cel mai frumos Crăciun de până acum?

Bogdan Tersanski: - Eu întotdeauna mi-am petrecut Crăciunul alături de familie. Acolo e locul în care simt că trebuie să fiu în cea mai frumoasă perioadă a anului. Prin urmare, toate sărbătorile de iarnă au fost frumoase deoarece le-am petrecut alături de oameni faini. Dar presimt că aceste sărbători o să fie cele mai frumoase deoarece ne-am adunat toată familia acasă.

Rep.:  - Un mesaj pentru cei care îndrăgesc cântecul popular.

Bogdan Tersanski: - Pentru toţi cei care iubesc cântecul popular, le urez sărbători fericite, pline de căldură şi cu oameni dragi în jurul lor. Să nu uite niciodată locurile în care au crescut şi dragostea de neam. Să iubească mereu cântecul şi portul popular şi în acelaşi timp să respecte pe toţi cei care încearcă să ducă mai departe aceste tradiţii pentru că în spatele fiecărui artist, indiferent că este la început de drum sau nu, este foarte multă muncă. Vă pup şi vă îmbrăţişez cu drag.

Rep.:  - Îţi mulţumim, îţi dorim mult succes şi să ai sărbători fericite!

Bogdan Tersanski: - Şi eu îţi mulţumesc ţie, Menuţ pentru absolut tot ce faci pentru promovarea cântecului şi portului popular din zona noastră. Sărbători fericite şi cu căldură în suflete tuturor!