Ioan Oltean, vicepreşedinte PDL: Guvernul Ponta, un guvern al ne-Urgenţelor

Cu toţii am remarcat zilele acestea, în lumina tăvălugului nesfârşit de evenimente, unele dintre acestea mai mult sau mai puţin mediatizate, ambiţia neclintită a guvernului Ponta de a atinge paroxismul deficitului de competenţă profesională şi lipsa nesimţită a măsurii în dozarea penibilului şi cinismului, îndreptate cu o aroganţă cruntă împotriva bieţilor cetăţeni români.

Am asistat mediatic, neputincios, la drama copilaşului sfâşiat de maidanezi în plină zi, într-un parc din Bucureşti, capitala României, capitală europeană. Nu am cuvinte să-mi exprim regretul şi tristeţea care mă încearcă, doar amintind în scris, acum, stimaţi colegi, despre acest teribil incident. Într-o asemenea situaţie tragică, în orice stat de drept autentic, ar fi fost luate, în cel mai scurt timp de la producerea unui astfel de incident, măsuri de natură a identifica vinovaţii şi, mai ales, de remediere urgentă a situaţiei grave.
Stimaţi colegi deputaţi, guvernul Ponta a emis 161 de ordonanţe de urgenţă de la venirea USL la putere, în mai 2012, din care 80 de ordonanţe de urgenţă doar în anul 2013. Potrivit art. 115 alin. 4 din Constituţie – Delegarea legislativă – “Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora“.

Cu toate că i-au fost adresate nenumărate solicitări privind emiterea unei ordonanţe de urgenţă în acest sens, premierul Victor Ponta, într-o asemenea situaţie tragică, moartea unui copil nevinovat, a lăsat să se înţeleagă că, pentru dânsul acest aspect nu reprezintă o prioritate ce trebuie urgent reglementată, deci remediată, declarând “nu eu decid, ci Parlamentul”.

Domnul fost procuror Victor Ponta pare să fi uitat de jucăria preferată, instrumentul său favorit, ordonanţa de urgenţă, de care a abuzat în cel mai nejustificat şi grotesc mod în măsurile luate, în scurt timp de la preluarea puterii. Sau poate că modificarea şi adoptarea cu celeritate a ordonanţei de urgenţă privind legea referendumului sau legea de funcţionare a Curţii Constituţionale au avut o mai mare greutate în jocurile politice murdare ale USL decât o are moartea unui biet băieţel, în conştiinţa de fier a premierului Victor Ponta.

La o simplă analiză a ordonanţelor de urgenţă emise de guvernul Ponta, putem constata că, în accepţiunea umilă a premierului Ponta, au constituit reale şi serioase „situaţii extraordinare a căror reglementare nu putea fi amânată”, măsuri referitoare la serviciile poştale (OUG 13/2013), modificarea unor acte normative din domeniul sănătăţii (OUG 7/2013), modificarea legislaţiei privind azilul în România (OUG 16/2013); organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente (OUG 34/2013), în acest ultim caz, o astfel de situaţie extraordinară care nu suferea amânare, şi deci, necesita adoptarea unei ordonanţe de urgenţă, fiind generată în mod penibil de înlocuirea sintagmei „păşuni şi fâneţe“ cu termenul „pajişti“.

Vă aduc la cunoştinţă, pe această cale, stimaţi colegi, că această declaraţie politică nu este menită să transforme tragedia, durerea şi neputinţa părinţilor şi familiei lui Ionuţ, copilul sfâşiat de maidanezi, într-o suită de atacuri politice. Menirea acestei declaraţii este, în esenţă, aceea de a trage un semnal de alarmă asupra faptului că noi, parlamentarii, am fost aleşi de bună credinţă de poporul român şi că, misiunea noastră cea mai importantă este aceea de hotărî asupra direcţiei politice a statului prin intermediul legilor. Responsabilitatea noastră majoră este aceea de a asigura, din punct de vedere legislativ, plenitudinea exercitării drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţeanului român, aceea de a-l proteja realmente, de a-i reprezenta interesele şi valorile, desigur traduse prin norme de drept adecvate.

Să nu uităm, stimaţi colegi deputaţi, că la data de 25 noiembrie 2011, la scurt timp după adoptarea legii privind eutanasierea maidanezilor, 124 de deputaţi USL, printre care şi domnul premier Victor Ponta, au contestat această lege la Curtea Constituţională. Astăzi am reparcurs motivările contestaţiei celor 124 de deputaţi USL şi am avut de fapt senzaţia că noi, oamenii suntem de fapt câini şi trebuie să ne protejăm de oameni, ca atare. Întreaga pledoarie a deputaţilor USL nu este decât o suită de non-argumente, care de fapt, apără câinii, şi nu oamenii şi că, în mod dezolant, nu se poate traduce decât prin disperarea acestora de a fi preluat puterea, pe atunci aceştia aflându-se într-o nefericită opoziţie.

Îmi permit, pe această cale, să exemplific, o mică părticică din această capodoperă de protejare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale rasei canine: „Eutanasierea câinilor fără stăpân contravine demnităţii umane, întrucât eutanasierea este o măsură violentă, traumatizantă, care împiedică libera dezvoltare a personalităţii umane. O asemenea măsură este lipsită de proporţionalitate în raport cu situaţia care a determinat-o, deoarece se înlătură dreptul la viaţă al acestora .”

Guvernarea USL, o guvernare sufocată de gafe, erori magistrale, abuzuri şi mult prea puţine soluţii practice de oferit, a încetat să mai surprindă în procesul său deosebit de agresiv şi persuasiv de denigrare a tuturor valorilor unui stat de drept democratic. Guvernarea USL, o guvernare care nu pune niciun preţ pe însuşi dreptul la viaţă al cetăţeanului, nu poate şi nu trebuie să mai supravieţuiasca. USL nu mai are dreptul la viaţă.