Ioan Șot și respectul pentru cei căzuți în cele două războaie mondiale

Motto: „Pe culmea cea mai înaltă a Munților Carpați se întinde o țară mândră și binecuvântată între toate țările semănate de Domnul pre pământ”.

„Ardealul” de Nicolae Bălcescu

            Cine va avea vreodată dorința de a parcurge per pedes, de la ieșirea din Valea Mare, sat aparținător comunei Șanț, din județul Bistrița-Năsăud, până la pasul Rotunda din Munții Rodnei, va constata că merită să facă efortul acesta. Deși drumul nu este asfaltat, el șerpuiește printr-o pădure ce umbrește culmile muntelui Preluci împărțit între măiereni și măgureni. După circa o oră de ozonare binevenită, pe partea stângă, cum urci spre „limpede”, vei întâlni pentru prima dată locul unde sufletul și mâna omului și-au arătat noblețea. E vorba de Cimitirul celor 685 de militari români, germani, maghiari, italieni, cehi etc., căzuți în cele două războaie mondiale, în fața căruia se află un monument impozant, pe care scrie aceste cuvinte cutremurătoare: „Dormiți în pace eroi necunoscuți. 1914-1918/ 1940-1944”. „Sponsori: primar Valer Avram (n. n., e vorba de primarul comunei Măgura Ilvei) și Ioan Șot – 2019”. Mai târziu, am aflat că împrejmuirea cimitirului se datorează d-lui Emil Iugan, patronul firmei M. I. S. Grup. Nu departe de acest loc, se află un izvor pentru cei însetați de bine și frumos, cu apă rece ca gheața, numit „La icoană”, unde, cu câțiva ani în urmă a trecut la cele veșnice tânărul măierean Hodoroga Lazăr, Bunul Dumnezeu să-l odihnească! După aproape o oră, ajungi pe creasta muntelui și, dacă o iei la stânga, după aproximativ două sute de metri de urcuș, de data aceasta pe partea dreaptă, vei întâlni un alt monument dedicat ostașilor noștri, pe care scrie simplu: „În semn de respect și recunoștință pentru jertfa înaintașilor noștri, care au luptat și au căzut la datorie la pasul Rotunda”, ridicat de același Ioan Șot. În spatele acestui monument este construit un paraclis trainic, în interior cu picturi deosebit de reușite ale câtorva sfinți. La intrare, pe peretele din dreapta, sunt inscripționate următoarele slove: „Paraclisul Sf. Ilie, ridicat în memoria ostașilor români căzuți în pasul Rotunda de către familia Ioan Șot și copiii. Anul Domnului 2018”. Intri, fără să vrei, cu smerenie și evlavie, și rostești o rugăciune de mulțumire către Cel de Sus. Cu siguranță, va fi auzită și primită! În spatele paraclisului, este o casă, înzestrată cu toate utilitățile necesare unei vieți liniștite. Este casa construită de Ioan Șot pentru măicuța ce se îngrijește de paraclis și se roagă zilnic pentru binele și sănătatea trecătorilor, dar și a țării. Vară sau iarnă, dânsa trăiește aici, fără regrete, în acest spațiu mirific tutelat de Dumnezeu, necontaminată de melancoliile sufletești sau de ispitele lumești; are o ținută morală exemplară, cufundată continuu în muncă, rugăciune și credință. Știu că nu dorește să i se rostească numele și nici să se scrie despre ea, dar o rog să mă ierte de data aceasta.

            Revenind la Ioan Șot, patronul companiei „Andezitul” din Poiana Ilvei, originar din Măgura Ilvei, trebuie să adaug și câteva cuvinte despre Muzeul de Mineralogie de la Mănăstirea de măicuțe așezată între Măgura Ilvei și Ilva Mare, care îi poartă numele și conține o colecție unicat de minerale și flori de mină, o colecție de icoane, pictate de pictori renumiți din țară și străinătate și o bibliotecă cu cărți tehnice din domeniul pregătirii sale profesionale; precizez că ajutorul material și financiar pentru această mănăstire, din partea lui, a fost cel mai consistent. În fața acestui muzeu, se află un monument, ridicat întru cinstirea minerilor și pietrarilor cu care a lucrat o viață, pe care scrie: „Celor bolnavi, D-zeu să vă dea vindecare! Celor în nevoi, D-zeu să vă dea binecuvântare! Celor care trăiesc prin necazuri, D-zeu să vă dea biruință! Amin. În memoria Pietrarilor MĂGURENI, MĂIERENI ȘI POENARI. Ioan Șot 2021”. Precizez faptul că în localitatea sa natală a ridicat încă un monument, executat de sculptorul Maxim Dumitraș, dedicat tuturor pietrarilor de pe Valea Ilvei. Într-adevăr, Ioan Șot a dat de lucru pentru cei peste 120 de angajați, mulțumiți că prin munca la această firmă le-au put asigura traiul familiilor lor și pe care patronul i-a respectat și le-a înțeles necazurile, ajutându-i să treacă cu bine peste ele. Viața sa se împletește cu aceea de colecționar de flori de mină, de carte veche sau contemporană valoroasă, de ceramică sau de orologii oriunde a lucrat sau a călătorit în România sau străinătate, ori în zecile de țări din patru continente; tonul său calm, îngăduitor, din orele sale de răgaz, te cucerește.

            Câte mănăstiri, câte biserici, câți oameni a ajutat numai el știe; eu știu doar că sunt multe și mulți. Ioan Șot nu va spune niciodată.

            Pentru toate acestea, cred că se cuvine ca măgurenii, măierenii și poienarii să-i acorde titlul de CETĂȚEAN DE ONOARE, acum, în preajma împlinirii vârstei de 75 de ani. Merită. Locuitorii din orașul Caransebeș, județul Caraș-Severin, i-au acordat această onoare încă din anul 2013.

                                                                                                                           Icu Crăciun