La mulţi ani « Frate Ioniţă « !

Fratele Ioniţă », cu numele de mirean Ţucăr Ion, de care oricând îmi aduc aminte sunt tentat să-l traduc aşa precum îi este conduita, în cel de « băiat de zahăr » şi căruia odată cu vârsta D-zeu i-a luminat cugetul într-un chip deosebit vieţuieşte la Mănăstirea ortodoxă « Sf. Ierarh Spiridon « de la Strâmba, comuna Josenii Bârgăului. A descins aici de la o mănăstire din Cherchira – Insulele Corfu - Grecia, nu departe de Trimitunda, unde este îngropat Sf. Ierarh Spiridon, patronul spiritual şi ocrotitorul mănăstirii bârgăoane, unde a petrecut 7 ani de zile. M-a surprins la dumnealui comportamentul de un ascetism aproape extrem. Viaţa de monah presupune desigur multă chinovie, multe renunţări, privaţiuni, unele impuse de statutul special, de comunitate, altele voluntare, dar nu mă aşteptam, de pildă, ca în condiţiile iernii trecute destul de aspre din Bârgău, în care au existat zile când a îngheţat chiar şi apa în casă sau în alte spaţii închise să renunţe aproape complet la căldură. ( Numai în câteva zile cu temperaturi foarte scăzute şi-a făcut foc în micuţa sa chilie, în rest a iernat în frig ). Am aflat, cu destulă greutate şi doar după multe insistenţe, motivul: este implicat într-o adevărată activitate de cercetare ştiinţifică. Dumnealui este horticultorul şi apicultorul mănăstirii, iar în această calitate, pe parcursul anului, îşi constituie colecţii de ramuri altoi, de butaşi, seminţe de toate felurile, flori, legume precum şi alt material biologic, pe care e nevoit să le păstreze pe timpul iernii în chilie, iar pentru a le asigura condiţii optime preferă să stea în frig de teamă ca nu cumva materialul său biologic să aibe de suferit.

Meditând asupra acestor preocupări consider că n-ar strica reluarea unor mai vechi practice ale unor cercetători de mare valoare ai judeţului de talia Dr. ing. Nicolae Minoiu, membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, ca specialişti de la Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă, de la I.C.A.S. – Filiala Bistriţa şi eventual de la alte unităţi să stabilească relaţii cu « Fratele Ioniţă » şi alţi asemenea oameni pasionaţi, să-i ajute şi stimuleze în demersurile lor pentru că nu de puţine ori acestea se pot solda cu rezultate benefice dintre cele mai surprinzătoare.

Sub aparenţa de om plăpând, aproape fragil, pe care îţi zici că nu trebuie să-l atingi nici măcar cu o floare, se află un caracter puternic şi de mare altruism. Într-o împrejurare în timp ce executa o lucrare am constatat că prefera să se chinuiască, încercând să o rezolve în exclusivitate de unul singur şi cu toate că ar fi avut posibilitatea să apeleze la cei din jur pentru a-i veni în ajutor, n-a făcut acest lucru, motivând că: “ nu vrea să deranjeze”, “nu vrea să incomodeze “şi că “se descurcă singur”. Pentru modestie, bunătate, simplitate şi comportamentul său deosebit se bucură de multă autoritate şi respect. De aceea, pentru ceea ce « Fratele Ioniţă », înseamnă pentru cei care îl cunosc şi pentru comunitatea monahală de la Strâmba cu prilejul împlinirii, la 10 august a.c., a vârstei de 70 ani, îi adresăm sincere şi călduroase urări de sănătate şi împliniri împreună cu tradiţionalul La mulţi şi fericiţi ani !. Totodată, avem bucuria de a-i comunica că D-zeu ne-a fost alături şi ne-a ajutat să intrăm în posesia lucrării “ În Grădinile Sf. Antonie” de Gala Galaction, publicată în noiembrie 1942, de care ne-a amintit nu odată că şi o doreşte foarte mult, astfel că suntem în măsură să-i transmitem că de astăzi îi aparţine.