Ioana Hangan: „Am împlinit 63 de ani!”

Un nume de referinţă în folclorul bistriţean, d-na IOANA HANGAN, interpreta de muzică populară, originară din Bistriţa Bârgăului, pe 12 august a împlinit 63 de ani!
Îi urăm „La mulţi ani!” cu succese în toate planurile din viaţa domniei sale.

„De ziua mea încep să mă gândesc la amintiri, când cei dragi îmi pregăteau aniversarea. Şi o făceam în mai multe locuri, cu mâncare de post şi de dulce, de la mici cu legume de pe discul din Colibiţa, la cucuruzii fierţi şi perele de vară cu tortul pregătit de cumnata mea, Elena.
La Bistriţa era şampania şi florile şi continuam petrecerea de ziua mea până la 29 august, de „Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul”, când am fost botezată.
Pe la 13 ani cântam deja la Bistriţa, fiind adusă cu maşina Casei de Cultură şi aveam un succes frumos, deoarece eram singura solistă şi cu puţini solişti.
La 23 de ani eram liceană la seral, dar şi în plin divorţ. Şi a durat câţiva ani divorţul deoarece el nu se prezenta la tribunal.
La 33 de ani am terminat primele înregistrări la cântece populare cu orchestra Radiodifuziunii Române din Bucureşti. A fost o mare bucurie pentru mine să mă audă bârgăuanii cântând la Radio despre dor şi dragostea de acasă.
La 36 de ani mă stabilisem la Bistriţa şi m-am zbătut să-mi fac o casă şi să am serviciu,
Pe regretatul prof. Ion Moise, scriitor, romancier şi ziarist, l-am cunoscut la 38 de ani şi am zis că el este alesul. Şi aşa petrecusem un sfert de viaţă cu Ion, pe care-l întrebam - oare noi pe când ne luăm?! La 40 de ani am rămas fără loc de muncă, fiind deja bătrână să-mi mai găsesc….
Când am împlinit 47 de ani m-am trezit în casa mea cu un nepoţel, astfel că timp de 8 ani mi s-au schimbat priorităţile şi viaţa. El era cel mai important pentru mine, nelăsându-l o clipă singur. Astăzi este asistent universitar la Paris şi sunt tare mândră de el.
La 53 de ani m-am retras de pe scenă, bineînţeles, fără succes, pentru că redactorii de folclor n-au lăsat să fiu uitată.
Şi ar mai fi multe de povestit de ziua mea, dar din păcate cei dragi – tata, mama şi prietenul meu Ion nu mai sunt, s-au dus pe un drum fără întoarcere. M-am aflat la o răscruce, când n-am mai putut să vorbesc şi să cânt, de parcă şi timpul s-a oprit. De atâta durere nu mai aveam lacrimi şi am început să-l caut pe Dumnezeu, simţeam o împăcare cu viaţa şi cu mine. Trebuie să înţeleg că modul meu de viaţă a fost şi este cântecul popular, o muzică prin care am fost cunoscută şi m-am apropiat de oameni.
Nu m-a interesat succesul, dar aş fi dorit să-mi continui înregistrările cu noi cântece, pe care le iubesc şi au fost de dor şi stâmpărare.
La 63 de ani este vârsta înţelepciunii, când o femeie rămasă singură ca mine poate să mai spere, să viseze şi, de ce nu, să o ia de la capăt.
N-am avut noroc în profesiunea cântului şi nici în viaţa personală, dar îi mulţumesc lui Dumnezeu că mai sunt sănătoasă şi zice lumea c-arăt bine!
Cei care mi-au bucurat sufletul au fost nepoţii, la care le duc dorul şi cărora le doresc tot binele din lume.
Şi mai am un dor de scenă şi spectatori, cei care îmi dau forţa şi energia de a merge mai departe, să-mi exprim arta sufletească prin scris şi cântecul popular”