La 30 august … 1940

Este data la care s-a încheiat un act internațional, cunoscut și sub numele de „Dictatul de la Viena”, act prin care România a fost obligată să cedeze NV Transilvaniei Ungariei horthyste. După încheierea Primului Război Mondial și semnarea Tratatului de la Trianon (4 iunie 1920) prin care se conturase o nouă hartă politică a Europei, treptat, statele învinse care au pierdut teritorii, au început să ducă o politică „revizionistă”, prin care urmăreau să recâștige teritoriile desprinse din ele și unite cu alte state. Unul dintre aceste state care a promovat „revizionismul”, a fost Ungaria horthystă, ce a reușit să obțină susținerea Germaniei și Italiei, țări unde se instauraseră regimuri totalitare în frunte cu A. Hitler și B. Musolini. După ce a reușit să obțină o porțiune din Slovacia (în 1938), Rutenia din Ucraina ( în 1939), Ungaria a început să emită pretenții teritoriale României. Pentru a evita complicarea situației, care ar fi putut duce la un conflict armat, Germania și Italia au cerut României să desfășoare negocieri cu Ungaria, care au început la 16 august 1940 la Turnu Severin. Deoarece Ungaria pretindea 69.000 de km.p. din Transilvania, iar România era dispusă doar la un schimb de populație și mici modificări ale frontierei, negocierile au eșuat. Ca să-și impună pretențiile, conducerea Ungariei a dat ordin armatei să fie pregătită pentru un atac asupra României, atac ce urma să înceapă la 28 august, fiind precedat de acțiuni provocatoare la graniță și de pătrunderea aviației în spațiul românesc. Întrezărind un conflict militar în zonă, Germania a intervenit pentru a-l aplana, deoarece avea nevoie de resursele României și Ungariei pentru a le folosi în alte scopuri. De aceea a convocat, pe 29 august 1940, pe miniștrii de externe ai României și Ungariei, la Viena, pretinzându-le să accepte arbitrajul germano-italian pentru a rezolva litigiul. S-a ajuns, sub presiunea miniștrilor de externe german Joachim von Ribbentrop și italian Galeazzo Ciano, la semnarea unei înțelegeri la 30 august, prin care România ceda NV Transilvaniei (43.492 km.p., 2.609.000) Ungariei horthyste.
În teritoriul cedat care a fost preluat de administrația maghiară, populația românească a avut mult de suferit ( ex. masacrele de la Moisei, Trăznea, Ip, Sărmașu, C.Turzii, Luduș, Prundu Bârgăului, Huedin, Cucerdea, etc., parcă o reeditare a „Nopții Sfântului Bartolomeu” din Franța. După trecerea a 80 de ani, creștinește este să iertăm, dar istoricește nu trebuie să uităm, pentru că „cine-și uită trecutul …”.
O situație mai aparte s-a petrecut în comuna Budești, deoarece prin trasarea noii frontiere, satul Budești era în Ungaria, iar satul Budești-Fânațe în România. Mulți locuitori din Budești aveau terenuri agricole în Budești-Fânațe. și pentru a putea merge să le lucreze le-au fost eliberate un fel de permise de liberă trecere (igozolvane) care erau prezentate la pichetul de grăniceri, urmele căruia se disting vag pe marginea drumului județean care iese din Budești spre Budești-Fânațe, pe partea dreaptă, după ultima casă locuită. O gospodărie mai depărtată de sat situată în partea de hotar numită Hârtoape, avea casa de locuit în Ungaria, iar grajdul și șura în România. Membrii familiei au trăit cu teamă că ar putea fi împușcați de grăniceri, atunci când mergeau la grajd la animale, crezând că sunt transfugi care trec în România. Și au fost și din aceștia ! …