La Şieuţ, o perpetuă stare de iubire creştinească

Am asistat pentru a doua oară, la Şieuţ, la un act creştin de împăcare sufletească. Aici, am regăsit omul de azi doar în măsura în care l-am regăsit, mai întâi pe Dumnezeu cel viu din totdeauna.

La catafalcul Mariei Bucilă, o femeie vrednică, au stat de veghe cei doi preoţi, adică ortodox şi catolic, într-o unitate deplină şi sinceră cooperare, aşa cum au stat şi acum şase ani la catafalcul lui badea Ion, soţul răposatei de azi.

Într-o zi cu soare îngăduitor de februarie, respectiv, 9 februarie 2010, în satul Şieuţ nu era nimeni în bătătură, nici vecinii nu sunt acasă, tot satul e în curtea şi grădina onoratei familii Bucilă, pricepuţi crescători de ovine, pentru a fi alături de gospodina casei care pleacă pe drumul veşniciei.

Lelea Maria, era o voce ascultată în sat, o femeie de o energie nebănuită a spiritului, cunoscută pe Valea Şieului printr-o rigoare exemplară. Era gospodina la care puteai apela oricând pentru un ajutor, un sfat, o sugestie. A cultivat în familie gustul iubitorilor de credinţă străbună.

Cei doi preoţi: Zosin Jula, preotul paroh ortodox şi Lucian Rus, preotul catolic din Teaca, şi-au dat din nou mâna în această casă. Nu au supărat pe nimeni, pentru că adevărul biblic este acelaşi, atât pentru ortodocşi, cât şi pentru catolici. Ei judecă lucrurile nu din unghiul unuia sau altuia, ci din unghiul celui ce dă seama în faţa conştiinţei şi Atotputernicului.

A fost, la Şieuţ, o perpetuă stare de iubire, laudă şi împăcare, o lecţie model de unitate şi frăţie în credinţă şi solidaritate umană.

Dacă Iisus pe Cruce şi-a vărsat tot sângele pentru noi, oare noi nu vom fi în stare să stăm umăr la umăr în rugăciune în numele lui?