La Teaca, 1000 de elevi în noul an şcolar

La Teaca a avut loc festivitatea prilejuită de deschiderea noului an şcolar, la care au participat elevi, profesori, oficialităţi locale şi foarte puţini părinţi, îndeosebi ai prichindeilor din clasa I. După un Te-Deum, săvârşit de preotul paroh Vasile Motogna, toţi ceilalţi vorbitori – Neculai Iacob, directorul Liceului Teaca, Iustian Damian Muntean, primarul comunei Teaca, inspector şcolar Adrian Cherhaţ, au reliefat, pe lângă obiectivele de atins în procesul instructiv-educativ al anului şcolar 2017-2018 necesitatea absolută a parteneriatului şcoală-familie, fără de care obiectivele în totalitatea lor fiind foarte greu de realizat.
În anul şcolar 2017-2018, în cele 5 unităţi şcolare existente pe raza comunei Teaca sunt cuprinşi în procesul de învăţământ aproape 1000 de elevi din care jumătate la liceul din Teaca, proces în care sunt angrenaţi un număr de 75 de cadre didactice.
Prezent fiind la festivitate, am privit mulţimea de elevi prezenţi în curtea liceului din Teaca, cei mari preocupaţi mare parte dintre ei cu navigaţia pe web şi nu de filozofia oratorilor, iar prichindeii, însoţiţi de părinţii lor, erau nerăbdători să-şi cunoască clasa, dascăşul şi cărţile de învăţătură. Mă gândeam la problema spinoasă existentă peste tot în învăţământ privind relaţia familie – şcoală, mi-am amintit unul dintre aspectele care au dus astăzi la acest neajuns păgubitor pentru societate în ansamblul ei. Este cunoscut faptul că orice societate este stratificată, proces asigurat de la o generaţie la alta de anumite mecanisme de selecţie. Într-o societate, chiar semi-industrializată, ca a noastră, există două „instanţe” de selecţie: familia şi şcoala. Dacă acestea încetează să-şi mai îndeplinească acea funcţie selectivă sau sunt mai puţin ferme în îndeplinirea acestei funcţii, tinerii pot dezvolta aspiraţii sociale pe care societatea va fi incapabilă să le satisfacă, ceea ce ar duce la anumite dereglări în comportamentul social al acestora. Mă gândesc la naşterea acelei mişcări sociale din anii 60, Hippy, când tinerii, mii de tineri, plecau hai-hui prin lumea largă, desculţi şi pletoşi pentru a găsi sens vieţii, demonstrându-se faptul că cele două instanţe de selecţie în acelaşi proces de stratificare a societăţii, şcoala şi familia, n-au fost suficient de ferme în îndeplinirea acelei funcţii, fapt care a născut respectiva mişcare socială prin care acei tineri, retraşi în pustiul propriului eu, au declarat război instituţiilor vremii. Ce-i drept, astăzi tinerii hoinăresc pe calea fără orizont a web-ului, fiind evadaţii lumii concrete, transportându-se într-o lume virtuală, care inspiră o mentalitate de descentralizare socială, precum cea clasică pe care am amintit-o. Nu se văd consecinţele? Lipsa de apartenenţă parentală, de sens şi confundarea tot mai mult în viitor nu face altceva decât să condamne generaţia de azi, care şi-a pierdut busola, la pierderea simţului realităţii, nelăsându-i altă alternativă decât puterea banului fără muncă, frenezia senzualităţii, disperarea, nihilismul, violenţă la cel mai înalt grad, lipsa oricărei speranţe. Poate oare net-ul, cu marea enciclopedie vie pe care o constituie să înlocuiască şcoala, în condiţiile în care cunoştinţele pe care acesta le oferă nefiind structurate să-şi aducă contribuţia la actul de educaţie şi cultură? La această legitimă întrebare, poate da un răspuns pe măsură calitatea procesului instructiv-educativ din şcoală cu tot ceea ce înseamnă acesta.
Alvin Toffler spunea acum trei decenii: „Privitor la şcoală, programa analitică de mâine trebuie să includă nu numai un spectru extrem de larg de cunoştinţe orientate spre date, dar şi un puternic accent pe deprinderi comportamentale. Ea va trebui să îmbine conţinutul faptic cu o pregătire universală, formând ceea ce s-ar putea numi „priceperea de a trăi”. Învăţământul trebuie să treacă la timpul viitor.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5