Liberi sub Sfântul Soare !

Marii şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii ne învaţă într-un glas, că HRISTOS ne-a eliberat din teroarea puterilor supranaturale: a păcatului şi morţii, din asuprirea puterilor demonice. Acest lucru îl sussţine şi azi Biserica dreptmăritoare şi o va face aceasta până în ultima zi a lumii. Unii se întreabă cum anume este posibil, fiindcă şi azi păcătuim, şi azi murim şi ne temem de moarte şi încă puterile întunericului asaltează lumea, încât Andre Malraux afirma cu spaimă: „În secolul al XX-lea, diavolul s-a arătat vizibil în lume.”
Pentru cei care-l refuză pe Izbăvitorul lumii şi se încred în puterile lor, nimic nu s-a schimbat. Dumnezeu ne lasă liberi să primim jertfa lui HRISTOS sau să o refuzăm. Omul, dotat cuvoinţă şi putere stăpânitoare de sine, este dotat şi cu libertatea opţională.
Cum se realizează efectiv mântuirea prin Biserică, adică eliberarea de păcat, moarte şi puterile potrivnice?
Luând asupra sa muntele de păcate al omeniriidin veacurile trecute, prezente şi viitoare, deci ale întregii umanităţi, HRISTOS le-a ispăşit pentru noi, răbdând chinuri şi moarte, ţintuindu-le pe lemnul Crucii. El este „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”- precum L-arătat Ioan Botezătorul la Iordan. Greşelile şi păcatele se spală mereu prin mărturisire şi împărtăşire cu trupul şi sângele lui HRISTOS euharistic, în Biserică, spre o nouă viaţă. În clipa când creştinul iese de la Sf. Împărtăşire, e curat ca îngerii din cer. Apoi..cele ce ştim: greşeli, uneori păcate. Existenţa apare astfel ca un ciclu. Precum avem nevoie de spăare cu apă periodic, la fel este în cele duhovniceşti, unde spovedania este spălare, recunoaştere, iertare, iar Împărtăşirea reală cu HRISTOS înseamnă o nouă putere spre viaţă, Taină măreaţă şi fără seamăn.
Prin slăvita Sa înviere, HRISTOS ne-a arătat destinul nostru. Dacă încă ne temem copilăreşte de moarte, e fiindcă nu iubim destul măreaţa Împărăţie a lui Dumnezeu. „Cel ce crede în Mine, viu va fi.” Cine a trăit în Duhul Sfânt cu HRISTOS, va fi întărit în Duhul Sfânt şi atunci când va trece de zările lumii
Puterile demonice zavistuiesc lumea, umblă neadormite să ne ispitească spre rău, e adevărat, dar puterea lor a fost înfrântă la Cruce şi urmează a se şti că sfârşitul lor este deja ştiut, mai presus de orice îndoială. Sunt ca un câine feroce, dar legat de Dumnezeu în lanţ. Noi trebuie să ne ferim să intrăm în raza lui de acţiune, căci ne vom primejdui ca nişte oameni care suntem mereu liberi.
prof. Vasile Găurean