LUMILE DIN LUME

Există o lume de apă, pentru că pe apa sâmbetei se vor duce toți și toate, pentru că sunt zodii de apă, destine ce seamănă între ele, când și când, pentru că fără apă nu putem trăi, pentru că în apele noastre ne scăldăm, și în apele altora, pentru că ne trec apele, de emoție, de teamă, pentru că se adună apele, când se conturează un fir de urmat, când plouă din abundență. Ape curg, pe hartă au forme și culori. Pe noi apa ne liniștește, când cântă, din valuri… Apa ne trage, când mergem la râu, la mare, când trecem oceanul, apa ne primește și ia forma trupurilor noastre. Criza de apă e una dintre dureri. Apa înseamnă curățenie, cu ea spălăm și ne spălăm. De apă au nevoie și plantele, și animalele. Pe apă călătorim și apa ne leagănă.
Există o lume de pământ, pentru că din pământ suntem și în pământ vom merge, pentru că sunt zodii de pământ, destine, pentru că pământul ne ține și ne hrănește, din el mâncăm, el ține casele noastre, mari și mici, de-a lungul și de-a latul lui. Pământul ne primește tălpile, pe câmp, pe munte. Semănăm pământul, semănăm cu pământul.
Există o lume de aer, pentru că aerul nu ne poate lipsi, fără el nu respirăm, nu avem ce respira, pentru că există zodii de aer. Aerul trebuie să rămână pur, ozonat și e tot mai rar. Aerul pe care-l schimbăm când aerisim e cel de care avem nevoie. Aerul ne priește, ne întinerește. Aer de munte, cu parfum de flori, de plante aromate. Brad, salcâm, soc, busuioc...
Există o lume de foc, pentru că focul dă căldură, prepare hrană, topește și modifică, pentru că există zodii de foc, pentru că focul e pasiune, e iubire, foc la inimioară, talent în a crea, cu foc. Focul viu e flacără olimpică, e intensitate, e tot.
Suntem oameni de apă, de pământ, de aer, de foc, într-o lume de apă, de pământ, de aer, de foc... Lumi în lume, lume în lumi...
Sensurile lumii, neuitându-se... „Lume” vine din latinescul „lumen”, din care s-a format și „lumina”, cu sensul de „tot ce e sub soare”, tot ce există, ce e luminat. Lumea ca Univers, ca tot ce e pe Pământ. Și expresiile „și-a luat lumea în cap”, pentru a urma calea, „a fugi în lume”, departe, de capul său, „ a fi/ a ajunge de râsul lumii”, pentru rușine, „pentru nimic în lume”, sub nicio formă, „lumea e mică”, în situații de întâlniri neașteptate, „lume de pe lume”, adică diversitate, mulțime, „cealaltă lume” sau „lumea de apoi”, necunoscutul, cu cei plecați dintre vii, „ca lumea”, așa cum trebuie, „cât e lumea și pământul”, cu sensul de greu sau niciodată, „de când lumea”, de la început, pentru un lucru vechi, „gura lumii”, înlocuind opinia publică, „om de lume”, fiind cel căruia îi place viața, distracția. Se spune despre un om care a călătorit mult că „este umblat prin lume”, iar „ a fi în rând cu lumea” reprezintă alinierea la norme, la reguli. „ A avea lumea la picioare” e pentru cei ce se descurcă și reușesc în viață, sunt admirați, „ a ieși în lume”, pentru a ieși în societate, „nu știe pe ce lume e”, nu știe ce se întâmplă, „a-i fi lumea dragă cuiva” e tot despre petreceri și bucuria de a trăi. Ar mai fi un „încurcă lume”, pentru cel nepriceput sau „a rupe gura lumii/ a târgului”, în cazul unei realizări. Iar „a intra în gura lumii” este despre bârfe, povești. „A veni pe lume” și „a pleca din lume” reprezintă nașterea și moartea.
La câtă lume, la câte lumi, e și greu să rămână fiecare în/cu lumea lui. Lumile noastre se întâlnesc, se amestecă, se înțeleg una cu alta. Suntem lumi într-o lume.