MARIN MOSCU-Poezii
Lumea pentru noi visează
Printre vorbe de iubire
Ochii ușor lăcrimează,
Nu vrei nimeni să ne știe,
Nici chiar clipa ce visează...
Ștergi ușor cu-ndemânare
Ochiul stâng și ochiul drept,
Gestul tău de farmec plin
Numai eu știu să-l accept.
Chiar și-așa scap din greșeală
Tasta pe care se știe
Deslușește pentru noi
Izvorul de poezie...
Printre vorbe de iubire
Ochii-n doruri lăcrimează,
Nu pot ca să dorm la noapte,
Lumea pentru noi vizează!...
Spuneri
Doamna în doliu
Spune : te iau!
Viața spune:
Trăiește!
Între cele două spuneri,
Credința lipsește.
Durere
Durerea
Durerea ta este a mea,
Durerea dragostei divine,
Oricâte ceruri va-ncerca
Iubirea ta e pentru mine.
În inimă, în suflet, orișiunde,
De e durere, o să treacă,
Iubirea dacă nu răspunde
Începe să se poticnească.
Iubește dar și în durere,
Ambele semne sunt divine,
Când totul devine plăcere
Uită durerea ta de mine!
Luna neagră
Luna neagră, Luna neagră ,
După lumină aleargă,
Când o prinde, nu o prinde,
Lilith în ochi o cuprinde.
Este libertatea ei.
Sub coroanele de tei
Se gândește la Adam
Cum să-l spânzure de-un ram
Ca să pună Luna neagră
Mere din sân să-i culeagă!
Taină sfântă
Am iubit și n-am spus.
Iubesc și nu spun.
Iubirea este rana sufletului
Care se tratează nespunând.
Dumnezeu la fiecare nespunere
Este discret!
Lumina caldă
Lumina caldă ochii scaldă,
Floare de iris într-o haldă,
Urcă atletic printre stânci,
Se scaldă-n izvoare adânci,
Zboară cu fluturi-n stomac,
Pătrunde noaptea peste prag,
Intră în vis şi voiniceşte
Îmbrățişează şi iubeşte.
În raza ei suntem parfum,
Urme lăsate-n praf de drum!
Intru în noapte
Intru în noapte cu stele în vis,
Tu respiri porii mei din zboruri umane,
Eternul flueră în aripi de îngeri
Peste universul coronițelor diafane.
Negocierea sufletului caută poezii,
Inspirația divină amestecă nessul cu stele,
Cred că dimineața își lasă esențele pe prag
Focalizând lumina în ochii pierduți
Prin iarba cu lăcuste de zahăr
Perenă rămâne pătrunderea
În caverna întunericului
Ce extrage rădăcina pătrată
Din asfințitul amânat
Prin prisma cunoașterii
Nuferi albi împrospătează mocirla
În care au înfpt propria existență
Pentru promovare…
Oglinda apei se sparge în valuri,
Brațele tale sunt spiralele visului meu,
Nici o simetrie nu poate inventa
Visul trecut în lumina aripilor.
Multiplicăm părerea închipuirii
Până devenim apa fierbinte a iubirii.
Nocturnă
Luna pune sticlă de raze
Între buzele noastre,
Sărutând lumina, te sărut
Pe conturul inimii albastre.
Sufletul râde, hohote vii,
S-aud în pale de vânt învelite
În aripi de păsări și îngeri
Din zboruri line croite.
La înălțimea noastră Iubirea
Se topește , ceru-i însetat,
Nu obosesc să ne înconjoare
Stele de vise cu rune de păcat.
Dacă pace nu-i, nici viață nu-i
Trăim în brațele durerii,
A-ntunecimii și e greu,
Călcăm pe oase sfărâmate
Din coastele lui Dumnezeu.
Trăim cu sângele- mproșcat
Pe cernoziomul pâinii sfinte
Ca porumbeii fără aripi
Ce nu ating vârfuri de munte.
În viitor vom mânca iarăși
Din străchini și linguri de lemn
De vom mai prinde viitorul
Măcar un pic, măcar un semn.
Trăim în brațele durerii,
A-ntunecimii și e greu,
Călcăm pe oase sfărâmate
Din coastele lui Dumnezeu...
Adaugă comentariu nou