Meditaţie la Duminica 21 după Rusalii

Cuvântul lui Dumnezeu este o oglindă în care fiecare dintre noi ne putem vedea chipul

Pilda sau parabola semănătorului este singura pildă explicată de Iisus care este exeget al propriului Său cuvânt sau al propriilor sale învăţături.Şi pentru a înţelege ce vrea să ne spună Iisus să ne oprim la textul evangheliei:,,  Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o. Şi alta a căzut pe piatră, şi, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. Şi alta a căzut între spini şi spinii, crescând cu ea, au înăbuşit-o. Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit. Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit să audă. Şi ucenicii Lui Îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta? El a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca, văzând, să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă. Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască. Iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă. Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc. Iar cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inimă curată şi b

ună, aud cuvântul, îl păstrează şi rodesc întru răbdare”.Acesta este textul evangheliei şi pe mai departe aş dori să mă opresc la câteva învăţături:                                                                                                         1)Ce este Cuvântul ?- potrivit Dicţionarului cuvântul este unitate lexicală de bază,care reprezintă asocierea unui sens(sau a unui grup de sensuri)cu un complex sonor aparţinând unei limbi.Mai pe înţelesul nostru l-am putea asemăna cu un  vehicul prin care putem circula de la unul la altul.Pentru că prin cuvânt ne exprimăm sentimentele,gândurile şi dorinţele noastre,prin cuvânt putem să facem pe cineva să fie bucuros sau îl putem întrista.Prin cuvânt putem salva un suflet sau putem să-l aruncăm în deznădejde.Cuvântul îi poate apropia pe oameni sau îi poate îndepărta.Cuvântul este puterea prin care noi creem sau distrugem.Cuvântul e puterea pe care o avem de a ne exprima şi de a comunica, de a gândi şi de a crea evenimentele din viaţa noastră. Cuvântul e cea mai puternică unealtă pe care o are omul.Cuvântul reprezintă manifestarea fiinţei noastre spirituale, scânteia divină din interiorul nostru.Cuvântul nostru poate crea cel mai frumos vis şi realitate, dar poate şi să distrugă tot ce există în jurul nostru. Cuvântul vorbit sau scris este atât de puternic încât un simplu cuvânt poate schimba o viaţă sau poate distruge vieţile a milioane de oameni . La fel se întâmplă şi în cazul cuvintelor scrise. De aceea, este bine să fim atenţi întotdeauna la cuvintele pe care le rostim ,dar mai ales la urmările lor.                                                      

  2)Ce este cuvântul lui Dumnezeu?Cuvântul lui Dumnezeu este o oglindă în care fiecare dintre noi ne putem vedea chipul.Dacă ne uităm cu atenţie sau mai bine zis citim din sfânta scriptură observăm realitatea-adică cum suntem sau cum trăim pe acest pământ. Această realitate poate fi foarte tristă, atunci când nu-L ai pe Dumnezeu cu adevărat. Dacă ne privim chipul în această oglindă, adică în lumina Evangheliei şi suntem sinceri de multe ori ne îngrozim când vedem  câte lucruri urâte sunt în viaţa noastră, câtă necurăţie, câte păcate, câtă suferinţă şi durere producem altora, cât de greu ne este să-i iertăm pe cei care ne produc suferinţă, cât de uşor este să călcăm în picioare voia lui Dumnezeu fără să ne pese.Şi am putea spune că omul se curăţeşte de păcat atunci când se botează pentru că i se iartă păcatul strămoşesc,atunci când se spovedeşte sau se mărturiseşte ,atunci când i se iartă păcatele săvârşite după Botez,dar şi atunci atunci când primeşte cu toată inima Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru că prin cuvânt profeţii au menţinut trează credinţa şi au călăuzit omenire la adevăr şi dreptate. Prin cuvânt Iisus a potolit furtuna ,a săvârşit minuni,a întors pe păcătoşi la sfinţenie,de aceea fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc pe El.Iar cuvântul lui Dumnezeu îl găsim în Sfânta Scriptură care este cartea de căpătâi a fiecărui creştin şi constituţia Bisericii-pe care trebuie să o cunoaştem.Iar în acest sens Fericitul Augustin ne spune:,, că atunci când noi ne rugăm vorbim cu Dumnezeu,iar atunci când citim în sf.sc. Dumnezeu este cel care ne vorbeşte nouă”.                                 

3) Ce ne aduce Cuvântul lui Dumnezeu dacă ascultăm de El? Şi ne  oprim doar la câteva exemple:                                                                 

1)- Cuvântul Lui Dumnezeu produce credinţă în inima noastră când îl primim:romani 10,17,,astfel credinţa vine în urma auzirii,iar auzirea prin Cuvântul lui Hristos”                                                                                         

2)- Cuvântul Lui Dumnezeu este viaţă şi aduce sănătate pentru tot trupul celui care îl găseşte.proverbe 4,21-22„Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale! Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor.”
3)- Cuvântul Lui Dumnezeu ne face înţelepţi şi ne dă putere să trăim curat.Exemplu ne este regale Solomon, care atunci când a fost întrebat de Dumnezeu :,,cere-Mi ce voieşti să-Ţi dau?Acesta a răspuns:,,Doamne eu  sunt tânăr,poporul este mare ,dăruieşte-mi înţelepciune ca să ştiu cum să-l conduc.Şi sf.scriptură ne spune că Dumnezeu i-a dăruit.                            

  4)- Cuvântul Domnului, ne luminează mintea:în psalmul 119,105 ni se spune:„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.”                                                                                               

5)- Scriptura are şi rol de oglindă spirituală, prin care ne analizăm starea în care ne aflăm şi aflăm ce trebuie să schimbăm sau să îmbunătăţim.Şi în acest sens în epistola sf.ap.Iacov 1:22 
„De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate, şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi,care vă poate mântui sufletele. Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri.Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă, şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era.”
6-) Cuvântul devine viu şi lucrător în noi, atunci când îl credem şi-l lăsăm să lucreze. Evrei 4:12„Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”          

7)Ascultând de cuvântul lui Dumnezeu moştenim viaţa veşnică:,,cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M-a trimis,are viaţă veşnică(Ioan 5,24)                                                                                              

4 Un exemplu despre putera Cuvântului –Psalmul 50,care este unul dintre cei 7 psalmi penitenţiali ai proorocului David, este o creaţie literară de o profunzime excepţională, care surprinde în amănunt starea degradată a omului căzut în păcat, dar şi pocăinţa pe care acesta este dator să o facă, pentru a restabili legătura cu Dumnezeu.Proorocul şi împăratul David, aşa cum ni-l arată Sfânta Scriptură, este un om în care se regăsesc toată înălţimea fiinţei umane, dar şi tot zbuciumul acesteia. Cartea a doua a Regilor, în capitolul 11, ne istoriseşte că David căzuse adânc în păcat,pentru că a dat ordin ca Urie ,unul dintre generalii săi ,să fie lăsat în război ca să fie ucis pentru ca regele să o poată avea pe Batşeba,soţia acestuia.Şi după ce regelui i se naşte copilul zămislit în adulter, Dumnezeu îl trimite pe proorocul Natan, care nu îl mustră pe faţă, ci îl lasă să se judece singur, ca unul ce avea datoria de a face judecata în poporul lui Israel, spunându-i o întâmplare: „Erau într-o cetate doi oameni: unul bogat şi altul sărac. Cel bogat avea foarte multe vite mari şi mărunte, iar cel sărac n-avea decât o singură oiţă, pe care el o cumpărase de mică şi o hrănise şi ea crescuse cu copiii lui. Din pâinea lui mâncase şi ea şi se adăpase din ulcica lui, la sânul lui dormise şi era pentru el ca o fiică. Dar iată că a venit la bogat un călător, şi gazda nu s-a îndurat să ia din oile sale sau din vitele sale, ca să gătească cină pentru călătorul care venise la el, ci a luat oiţa săracului şi a gătit-o pe aceea pentru omul care venise la el” (II Regi 12, 1-4). La auzul acestei fărădelegi, regele s-a mâniat foarte tare şi a zis: „Precum este adevărat că Domnul este viu, tot aşa este de adevărat că omul care a făcut aceasta este vrednic de moarte. Pentru oaie el trebuie să întoarcă împătrit, pentru că a făcut una ca aceasta şi pentru că n-a avut milă” (II Regi 12, 5-6).Şi atunci, profetul Natan îl face conştient de vinovăţia faptei sale şi îi arată că, făcând moarte de om, sabia va atârna în veac deasupra casei sale, iar pentru că a luat femeia altuia, femeile sale vor fi luate de către altul.La auzul acestei mustrări, David a strigat, revoltat împotriva lui însuşi: „Am păcătuit înaintea Domnului!” (II Regi, 12, 12). De la această înţelegere şi recunoaştere a păcatului vine şi îndreptarea, deoarece Dumnezeu nu doreşte moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu. Pentru că s-a judecat singur pe sine şi s-a osândit, fiind gata să primească moartea cu care singur pedepsise pe cel vrednic de o faptă ca a lui, prorocul Natan a zis: „Domnul a ridicat păcatul de deasupra ta şi nu vei muri!” (II Regi 12, 13).Aşadar, iată cum a ajuns proorocul David să-şi cunoască păcatul şi de ce a zis: „fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea” Prin urmare şi cu aceasta vreau să şi închei,când cineva ne spune un cuvânt bun,să-l ascultăm,pentru că este spre binele nostru.Amin!