Monseniorul Grigore Zăgrean, evocat la 100 de ani de la naştere printr-o conferinţă binecuvântată de episcopul Florentin Crihălmeanu

Protopopiatul Greco-Catolic Bistriţa a organizat, în Biserica Greco-Catolică „Buna Vestire”, un eveniment ce a marcat 100 de ani de la naşterea monseniorului Grigore Zăgrean. Credincioşii au primit în mijlocul lor pe Preasfinţitul părinte episcop Florentin Crihălmeanu. Pentru început, s-a săvârşit o rugăciune pentru cel plecat la Domnul, oficiată de Episcopul Florentin Crihălmeanu, alături de protopopul Bistriţei - Ioan Frişan, protopopul Becleanului – Felician Neagoş şi preoţii Horaţiu Bodea, Marinel Bolog şi diaconul Cristian Bica. În discursul său, Episcopul Florentin Crihălmeanu a subliniat importanţa modelului protopopului Grigore Zăgrean: „O personalitate marcantă a Bisericii Greco-Catolice, ce renăștea din propria-i cenușă în anii ´90, care și-a păstrat dârzenia și demnitatea angajamentului preoțesc în pofida trecerii ireversibile a timpului, dar mai presus de toate, și-a păstrat tinerețea zelului și eroismul sufletului preoțesc”. La rândul lui, protopopul Ioan Frişan a spus: „Părintele Grigore Zăgrean ne-a învăţat pe toţi colegii mai tineri ce înseamnă răbdarea, optimismul, credinţa adevărată, onestitatea, virtutea, curajul de a lupta pentru adevăr şi dreptate. Acestea au fost de fapt coordonatele vieţii monseniorului Grigore Zăgrean şi aşa i-a învăţat pe toţi din jurul lui: preoţi şi mireni, tineri şi vârstnici, săraci şi bogaţi. El ne-a transmis toate aceste lucruri prin pilda vieţii sale şi prin cuvântul său”.
Despre protopopul Zăgrean a avut cuvinte de laudă şi protopopul Becleanului, Felician Neagoş, fiind un demn exemplu de urmat pentru tinerii preoţi, care au readus Biserica Greco-Catolică, după Revoluţie, în mijlocul credincioşilor. Interesant a fost şi discursul preotului ortodox Marius Avram din Monor, care şi-a reamintit de întâlnirile cu monseniorul Grigore Zăgrean, şi prin prisma faptului că a fost cinci ani coleg la Nuşeni cu fiul acestuia, profesorul Ion Radu Zăgreanu.
Despre slujirea într-un canton care a devenit Casa Domnului în momente de răstrişte, despre purtarea umilinţei cu demnitate în numele credinţei, despre monseniorul Grigore Zăgrean şi scriitorul Ioan Agârbiceanu, amândoi protopopi greco-catolici, apropiaţi ai episcopului Iuliu Hossu a vorbit Menuţ Maximinian, în cadrul conferinţei la care au participat mulţime de credincioşi.
Preşedintele Registrului Comerţului, Ioan Turc, a vorbit despre dialogurile înregistrate pe care le-a realizat cu protopopul Grigore Zăgrean şi care vor constitui subiectul unei viitoare cărţi, alături de gândurile familiei şi ale preoţilor care l-au cunoscut pe Grigore Zăgrean. O altă carte de sine stătătoare ar putea fi constituită din dosarul Securităţii, adus în atenţie de fiul Ion Radu Zăgreanu, preotul fiind urmărit de Securitate din anul 1949 până în 1989. De altfel, despre toate acestea s-a aflat urmărind filmul biografic realizat de istoricul Radu Iustian Zăgreanu de la Complexul Muzeal.
Astfel, aflăm că Grigore Zăgrean s-a născut în 29 august în 1916, în Tăure, modelul de trăire spirituală identificat în episcopul Iuliu Hossu determinându-l să urmeze Academia Teologică Greco-Catolică din Cluj. Este hirotonit în 1943 de episcopul Iuliu Hossu şi este preot la Parva, iar mai apoi în Şopteriu. După ce a apărut Decretul din 1948, Biserica Greco-Catolică fiind scoasă în afara legii, se ocupă cu agricultura. În 1949 este condamnat la închisoare corecţională şi va fi eliberat abia după 7 luni. Se retrage la Şieu Cristur, unde va fi angajat ca salahor la calea ferată, iar mai apoi va fi vânzător de bilete la halta Arcalia, de unde se şi pensionează. Locuinţa lui va fi cantonul dintre Podirei şi Chintelnic, unde va săvârşi în clandestinitate Sfânta Liturghie, la care vor fi prezenţi mulţime de credincioşi. Mai merită amintit faptul că în 1970 îl vizitează la Mănăstirea Căldăruşani pe episcopul Iuliu Hossu, care îi încredinţează speranţa în renaşterea Bisericii Române Unite cu Roma. După 1989, îl vedem pe părintele Zăgrean că slujeşte mai întâi la Casa de Cultură, iar apoi reuşeşte să obţină un teren pentru construirea unei biserici într-o zonă centrală a Bistriţei, lângă Complexul Măgura, biserică pe care o va vedea sub acoperiş. Pentru fidelitatea faţă de Biserica Română Unită cu Roma, Papa Ioan Paul al II-lea îl numeşte, în 2003, pe protopopul Grigore Zăgrean prelat papal. Moare pe 19 februarie 2005, fiind înmormântat în Chintelnic, însă misiunea lui este urmată de preoţii pe care cu drag i-a păstorit.