Năsăudeni călători pe Muntele Reinier din Washington

 Grupul de români, care timp de două săptămâni a străbătut cărările americane, a ajuns pe Muntele Reinier, ce stă de strajă statului Washinton, ca o icoană pe orizont, ce urcă la 4,392 m deasupra malului mării. Este un vulcan activ, cel mai glaciat vârf din S.U.A, ce a dat naștere la cinci râuri majore.

La poale am poposit în luncile de flori sălbatice subalpine și în pădurea milenară ce acoperă pantele inferioare ale Muntelui Reinier. Pe drumul de munte asfaltat, cu două benzi, te așteaptă o viață de descoperire, te încântă florile mici de pădure în zeci de culori, până la luxuriantele  pajiști subalpine.

Peste tot se observă proiecte de voluntariat de la menținerea traseelor, protejarea pajiștilor sau cercetarea păsărilor şi animalelor protejate de lege precum: bufnițele, capra de munte, marmota sau elanul, acel animal rumegător din familia cervidelor. Numele i l-a dat exploratorul englez GEORGE VANCOUVER în onoarea prietenului său contraamiralul PETER RAINIER. 

Se află pe locul al treilea dintre cele 128 de vârfuri de munte ultra-proeminente ale Statelor Unite și este împrejmuit de vestitul Parc Național Mount Rainier, înființat la 2 martie 1899, ca al cincilea parc național din Statele Unite,  pe o suprafață de 366,3 Km pătrați. Aici tot ce-ți oferă natura e bine primit, omul nu are nici o intervenție numai în cazul când un cedru  doborât de vânt împiedică circulația.

La intrarea în parc, plătești o taxă  și primești pentru informare și documentare pliante cu hărți, descrierea zonei, a faunei și florei, locuri de cazare, cât și îndemnuri ca turiștii să se păstreze în siguranță. Toate ne-au fost traduse de nepoatele noastre Călina din Redmond și Lorena din Cluj. Turiștii care doresc să ajungă la ghețari singuri sau în grup sunt înregistrați spre a putea primi ajutorul cuvenit în caz de primejdie.

Cu  cele trei mașini conduse de Nicu, ghidul nostru, de Vasile din Sebeș-Alba și Livia din Țara Năsăudului, am ajuns pe platoul de sub poale, am căutat locuri de parcare și ne-am apropiat de poteca de urcare unde te întâmpină un panou mare cu informații și sfaturi, pe care se află poze cu americani cu saci în spate, de ciment și nisip, care pe bază de voluntariat au asfaltat poteca spre stratul de zăpadă. Cine dorește să se bulgărească în miez de vară, poate urca cu încredere, dar cu condiția să respecte indicațiile de pe panou. Urci pe poteca șerpuită ca pe un trotuar din oraș și din loc în loc te întâmpină animale, ce locuiesc în cartierele montane. Nu se sperie, te privesc și își continuă drumul. Nimeni nu rupe flori, nimeni nu calcă iarba. M-am așezat puțin pe iarba de pe marginea bordurii și după câteva secunde a venit o doamnă înaltă, într-un costum și caschetă verzuie și mi-a făcut semn să mă ridic spunând: ridică-te, iarba aceea trebuie să crească, mergi mai sus cu câțiva metri, unde o să găsești scaune pentru odihnă și mese. Așa a fost. La câțiva metri, la umbra unui brad am găsit scaune și mese pentru odihnă și pentru a scoate din rucsac pâinea, slănina și ceapa.

Turiștii sunt atrași de fauna sălbatică a parcului, de cascadele, lacurile și în special de numeroșii ghețari ce au atras peste 90 de milioane de vizitatori în cei peste 100 de ani de la crearea parcului. În fiecare an, peste două  milioane de oameni  vizitează Parcul Național Mount Rainier, spre a vedea priveliști dramatice ale vulcanului situat la aproximativ 87 km distanță de orașul Seattle, un vulcan activ considerat unul dintre cei mai periculoși vulcani din lume, acoperit în mare parte de ghețari. O erupție a vulcanului este posibilă în orice moment provocând pierderi masive, distrugând totul în cale, amenințând întreaga vale a râului Puyallup, cu aproximativ 80.000 de oameni și casele lor. Ar fi o catastrofă de la Vancouver, Columbia Britanică, Canada, până la San Francisco, dacă ar începe activitatea eruptivă. Culmea este acoperită de două cratere vulcanice cu diametrul de 300 m.

Cea mai recentă erupție s-a înregistrat între anii 1820 și 1854 , dar mulți martori oculari au raportat activitatea eruptivă și în anii 1858, 1870, 1879, 1882 și 1894, fiind unul dintre cei 16 vulcani cu cea mai mare probabilitate de a provoca mari pierderi de vieți și proprietăți, bineînțeles dacă ar reîncepe activitatea eruptivă. Ferească Bunul Dumnezeu!
Primul european care a călcat muntele a fost căpitanul George Vancouver la începutul lunii mai 1792, iar în 1833 dr. William Fraser Tolmic a explorat zona în căutarea plantelor medicinale, iar prima ascensiune feminină a fost făcută în 1890 de Fay Fuller însoțită de Von Trump și alți trei coechipieri.

Vulcanul este  format din andezit și deține cea  mai mare rețea de peșteri de ghețari vulcanici din lume, cu 26 ghețari majori și 93 km pătrați câmpuri de zăpadă și ghețari permanenți.

Nicio călătorie în statul Washington, nu este completă fără urcarea pe Reinier și plimbarea prin păduri vechi de peste 1000 de ani, cu cedru roșu de vest și  galben de Alaska, brad douglas și hemlock, argint pacific sau pinul alb vestic, la care adăugăm cele 65 specii de mamifere, 5 reptile, 182 de păsări, 14 pești autohtoni, 14 amfibieni și o nenumărată cantitate de nevertebrate.

 Așa arată muntele Reinier pe timbre și vederi, cu pălăria sa albă, pe care niciodată nu o dă jos și putând fi văzută de la mare distanță în toate anotimpurile.