Năsăudeni pe vulcanul “Sfânta Elena-Washington”

Nu vom vorbii acum despre obiceurile locuitorilor din America-Washingon si nice despre peripetiile noastre pe aceste meleaguri. Acestea le vom istorisi in volumul V “In virful penitei.” Pentru ca cititorul sa inteleaga vom descrie fie si pe scurt cum a fost pusa la cale aceasta calatorie. Ginerele nostru Nicolae, un pasionat al calculatorului s-a prezentat la un interviu pentru Societatea Microsoft din Redmond-Bellevue. A reusit cu succes, si dupa cativa ani s-a mutat aici cu intreaga familie, sotia Livia si cei doi copii Calin si Calina. Dorul de cei dragi ne-a obligat sa-I vizitam pentru a doa oara-prima vizita in 2004 si a doua in 2008.

Traversarea Atlanicului s-a icheiat cu bine. Cei ce deservesc aeronava “Delta” sa-u comportat admirabil ca de fapt si slujbasii din aeroportul Bucuresti, New York si Seattle.

Timpul nefavorabil ne-a retinut timp de doua ore in aeroportul din New York. Pe avion ni s-au oferit bucate usoare si sanatoase. Nu stiam ce inseamna proasta dispozitie. Mereu ne pastram cumpatul. Intre calatori s-a creeat o atitudine simpla si camaradereasca ca intre frati. Trebuie sa adaugam insa ca sentimentul nostru era ceva mai complex. Adesea deveneam melancolici, dar incercam sa ne grabim a ne gandii la altceva, la lucruri frumoase din viata noastra. Ne-a intampinat peste tot o priviliste noua. Am patruns in straturile de nori mari, ce se ingramadira in jurul nostru.

La destinatie, dupa 16 ore de calatorie prin vazduh, cand am deschis ochii ne-a cuprins o ciudata impresie de liniste si pace ce ne-a uimit.

Aburii usori ai dminetii patrundeau prin ferestrele aeroportului din Seattle, unde ne asteptau cei dragi incercand sentimente de liniste si bucurie.

Zona unde poposim Seattle-Redmond-Bellevue patria calculatoarelor este un cadru natural de exceptie unde esti inconjurat de paduri, arbusti ornamentali, straturi de flori multicolore. Strazile amortizeaza zgomotul masinilor care circula ca si furnicile. Zilnic avem un program bine stabilit de la care nu ne putem sustrage: excursii, vizite, drumetii, sport, intalniri cu grupuri de romani, vizita in familli de americani, etc.

Pe cat eram noi de reci si de incapabili sa ne dezvaluim sentimentele adanci pe atat copiii nostri repectiv gazdele nu izbuteau sa si le stavileasca. Pe zi ce trece sentimentele noastre pentru cei dragi deveneau tot mai simple, mai fratesti, fiind cuprinsi de o viata interiouara senina, impodobita de afectiune si onoare. In cele trei luni de sedere in America, am continuat sa imortalizam cele vazute intr-un jurnal al gandurilor noastre. Avem acuma jurnalul sub ochi – e un caiet ingalbenit cu insamnari zilnice, marturie a starii de neliniste in care ne aflam.

Din activitatile zilnice nu ne scapa plimbarile prin locurile de agreement, prin parcurile atat de dese si bine amenajate, care te indeamna sa le calci gazonul, sa actionezi, sa fugi, sa-ti simti corpul viguros si obosit.

Am ramas profund miscati de modul cum arata muntele “Sfanta Elena,” cum arata natura pe o suprafata intinsa ca urmare a izbucnirii vulcanului la data de 18 mai 1980 ora 8:20 dinmineata, fenomen ce a durat 9 ore. Aici ne-am plimbat in ziua de 3 august 2008 pana spre seara. Ne-am cocotat pe piscuri si am privit in larg stratul de lava ce s-a cristalizat, acoperind chiar si albia raului Muddy (Raul Noroios) la o adancima de 50 metrii pe o lungime de circa 100 km.

Te infioara cele vazute gandindu-te la catastrofa naturala de acum 28 de ani, ce a lasat urme adanci in constiinta celor care au fost martorii acestui eveniment natural.

In memoria celor 57 persoane inghitite de lava fierbinte s-a ridicat un monument chiar din cenusa ce le-a rapit viata. Statul american a facut mari investitii petnru amenajarea zonei-sosea pe doua benzi marcata ca si in oras, 7 poduri suspendate care fac legatura dintre creste. Deci s-a creat aici o zona turistica de exceptie. Cu piscuri de observare, locuri de parcare, magazine de desfacere, spatii hoteliere, restaurant si in final pe varful unui pisc un muzeu al muntelui “Sfanta Elena” si un platou dotat cu aparate ce usureaza observarea.

Nu ne-am saturat privind cele mai frumoase privelisti montane, adevarate forme de impacare cu puteriile naturii, cu fortele sale, fara putinta omului de a le stavili. Cu totata frumusetea neobisnuita a zonei te cuprinde o avansata stare melancolica gandindu-te la catastrofa naturala de acum 28 de ani.

Cu toata frumusetea neobisnuita a acestor meleagori, cu toata clima lor blanda si farmecul locurilor de aici, eram intr-adevar torturati de distrugerea vegetatiei montane ca un grav incendiu de lunga durata. Imediat dupa eveniment Statul American a luat masuri de reinprospatare a naturii prin plantarea cu mana a 18 milioane de seminte care au incoltit si au crescut, formand perdele tinere de paduri marcand din loc in loc data plantarii si de catre cine.

Soarele era superb, florile de munte admirabile, dar gandindu-ne la fenomenul de acum 28 de ani totul ni se parea sinistru avand impresia ca ne innamolim in mlastinile lavei ceea ce parca otraveste sufletul observatorilor.

Muzeografii au descris cu amanunt fiecare unda de suferinta din acest trist spectacol natural eroic, evenimente descrise cu o prezenta de spirit si cu o siguranta a formei surprinzatoare. De cand am vizitat aceasta zona montana pentru noi parca moartea nu mai este straina, in imaginatia noastra fiind la fel de familiara ca dragostea sau furtuna.

Trebuie sa marturisim ca, de si trista cauza acestui eveniment si pagubele pricinuite ne-am simtit cuprinsi de o bucurie fara margini, dar ne-am dat seama ca ar fi de prost gust sa ne-o manifestam prea pe fata. Deci e potrivita zicala romaneasca “In tot raul e si un bine.” Dar totul e posibil…totul e posibil.

Inserarea ne-a apucat pe drumul de munte. Luna trezise norii argintii. Valurile oceanului clipoceau cu un zgomot placut. Parfumul florilor de munte se contopea cu miresmele noptii oceanice. Am adormit bustean nespus de fericiti de asa priveliste montana, dar cu o senzatie stranie ca natura se poate dezlantuii in orice moment mai ales ca Vulcanii activi ne sunt aproape, atat Sfanta Elena cat si Muntele Rainier.

Ioan si Lucretia Mititean.