Dezlegare la Liviu Rebreanu

Când noiembrie,

,,lună onirică” (Eugen Simion),

se prelingea în calendare,

ca un strop de ploaie obosită,

descindeam în satul lui.

Întâlnirea noastră

începea cu o explicație topografică,

pe care Profesorul o considera

ca pe o prefață

a întrevederii noastre:

,,-  Sub cele șapte măguri ale Maierului,

căldări răsturnate

de niște antici oieri locali

și-a jucat, aici, copilăria Liviu Rebreanu”.

Apoi ne invita în Muzeul ,,Cuibul Visurilor”

unde el oficia sacerdotal

,,Liturghia amintirilor”

despre Liviu Rebreanu.

Ploua rece, bacovian.

Profesorul, bucuros de oaspeți,

trăgea zăvorul unei uși secrete.

Coboram, pe trepte de piatră

în tinda, unde zicea dânsul,

sălășluiește ,,sufletul satului”.

Acolo, în jurul unei mese lungi,

bătrânii Maierului,

adunați sub aburii

unei uriașe mămăligi,

își înfigeau lingurile

în ,,poveștile satului”.

În preajma lor,

micul Rebreanu

înregistra totul

pe banda vie a memoriei,

,,merinde” pentru viitoarele lui cărți.

După lecția de ,,înveșnicire”,

,,Patriarhul iubirii” pentru Liviu Rebreanu

ne spunea că noiembrie

este pentru el

luna cea mai grea a anului:

,,-Trebuie să mă duc prin școli,

să dau dezlegare la Liviu Rebreanu,

la studiul operei sale,

elevilor și profesorilor”

Plecam din Maieru

scotocind cu privirea,

 de la ferestrele autobuzului,

în umbra unui răzor,

convinși că vom surprinde

pe un alt ,,Ion”

sărutând pământul

ca pe ,,o ibovnică”.