Ovidiu Barteş: Nu se colindă singur, nu se pun linii melodice din alte genuri muzicale. Festivalul de la Mărişelu a ajuns la a X-a ediţie

Cea de-a X-a ediţia Festivalului Naţional de Colinde şi Obiceiuri de Iarnă „Slobozî-ne gazdă în casă”, organizat de Parohia Ortodoxă şi Primăria Mărişelu, a debutat cu o paradă a portului popular pe acorduri de colind, de la Şcoala Gimnazială până la Căminul Cultural. Deschiderea oficială a fost făcută de părintele Aurelian Poptean, iubitor al tradiţiilor care, în urmă cu un deceniu a iniţiat acest festival care aduce pe scenă doar colindul adevărat al poporului nostru, fiind o alternativă la „creaţiile” de astăzi ce nu au nicio legătură cu mesajul Naşterii Domnului.
Primarul Horea Petruţ a povestit despre rolul important pe care îl au asemenea evenimente care adună comunitatea, felicitându-l pe părintele Poptean pentru modul în care a realizat toate aceste ediţii, până la jubileu.
Juriul prezidat de prof. univ. dr. Ovidiu Barteş, fiu al satului, din care au făcut parte Alexandru Pugna – manager Centrul Judeţean pentru Cultură, drd. Menuţ Maximinian - etnolog, prof. Cristina Bălan – director Şcoala de Arte şi prof. Eugen Raita, a punctat cu mare atenţie originalitatea colindelor şi a portului popular.
La iniţiativa organizatorilor, la ediţia aniversară, au fost acordate două mari premii pentru colindătorii din Albeşti, Mureş, iar la Juniori pentru copiii din Ruştior, toate celelalte grupuri participante din Domneşti, Topliţa, Ardan, Salva, Beclean, Hodac primind trofeul festivalului.
Evenimentul a debutat la Biserică cu Sfânta Liturghie, tot aici încheindu-se cu un Te Deum de mulţumire şi cu pomenirea celor trecuţi în veşnicie, în cei zece ani, care de-a lungul timpului au fost pe scena de la Mărişelu.
Despre colinde, profesorul Ovidiu Barteş a declarat: „Întotdeauna există o clasificare şi o delimitare a lucrurilor şi, normal, s-a făcut o departajare şi, ca atare, noi, juriul, am ajuns la două concluzii. Sunt două premii mari şi late, care se decernează pentru colindătorii din Albeşti, Mureş, iar la Juniori pentru copiii din Ruştior. Care au fost criteriile care au stat la baza jurizării noastre? Deşi am spus că sarcina noastră a fost una uşoară – să nu mă credeţi, pentru acest gen muzical, colindul, colindatul, colinda românească, colinda tradiţională, este un gen extraordinar de mare, de vast. Spre exemplu, genul colindelor religioase, pe care noi toţi le-am învăţat, este doar o mare parte din sfera colindului. Celelalte părţi reprezintă alte genuri ale colindului. Există colindă de fată, de fecior, există colindul de vestire a sosirii la casa gazdelor, există colindul de gazdă, există colindul de soldat, de bolnav. Există colindă profesională care se referă la profesiile ţăranului, ceea ce face în gospodărie, vânătoare, pescuit, agricultură. Există colinde cosmogonice care vorbesc de cealaltă lume. Există colinde protocolare etc.. Ceea ce am ascultat aici, astăzi, s-a încadrat în profilul a cel mult 3-4 tipuri de colindă, majoritatea colinde religioase, dar am fost bucuros să constat şi colindul de pricină, cu un text aproape indescifrabil sau colindul de vestire. În general, lumea a cântat colinde bisericeşti. Ce aş putea spune despre prestaţia fiecăruia. Trebuie să evităm cântatul individual, colindul nu se cântă de unul singur. Artistul Grigore Leşe spunea că nu se cântă colindul singur decât doar dacă eşti beat. Colinda e un cântec de grup, mai ales de băieţi, de bărbaţi, colindul nu se cântă pe mai multe voci, se cântă pe o singură voce. Nu se utilizează procedeul terţarului. Am auzit o variantă a colindei „O, ce veste minunată!” pe care cu toţii o ştim, cu un alt text. Poate să fie un lucru bun dacă e interpretată bine şi îi dăm crezare, dar în general trebuie să lăsăm lucrurile care funcţionează aşa cum sunt, nu trebuie să le răstălmăcim, să nu facem din ele altceva. Am auzit colinde cu linii melodice din alte genuri muzicale, cu texte religioase, dar toate acestea nu sunt colinde ci sunt cântece despre colinde. Ca atitudine, când se cântă colinda... colindă înseamnă urare, colindă înseamnă felicitare. Colinda are funcţie. În perioada precreştină, funcţia colindei era de belşug, de fertilitate, de sănătate, de pace. Unii spun că încep să se audă colinde şi la televizor, şi în spectacole, numai colinde, colinde şi vine seara de Crăciun şi eşti sătul de atâtea colinde. Poate să fie şi adevărată treaba aceasta, dar, pe de altă parte, dacă ne uităm la soarta colindei din ziua de astăzi, lanţul de transmitere a colindei de la cei trecuţi la cei în vârstă, la cei tineri nu există. Ne mirăm în fiecare an de ce nu mai merge lumea la colindat, de ce nu merg copiii la colindat, de ce nu mai merg cu Capra, cu Turca. Singura şansă este aceea de a accepta aceste spectacole, care duc colinda mai departe, dar aceste colinde trebuie să fie bine cântate, bine interpretate şi să fie colinde de valoare. În scenă, se respectă exact colinda de la casă. Toţi cei care au cântat aici au fost colindătorii, gazdele sunteţi dumneavoastră, răsplata sunt aplauzele dumneavoastră. Susţin ideea acestor spectacole şi-l felicit pe preotul Aurelian Poptean pentru demersul dumnealui, pentru dragostea cu care face lucrurile acestea. Din aceste considerente, am ales grupul care merită a câştiga Marele Premiu pentru toate criteriile pe care le-am enunţat aici, atât calitatea costumelor, a interpretării, valoarea textului şi a melodiei colindei şi, nu în ultimul rând, a trăirii scenice pe care unii colindătorii au avut-o iar alţii mai puţin. Toată lumea a cântat foarte-foarte bine şi merită aplauzele noastre, dar sunt două grupuri care au câştigat Marele Premiu”.
A fost o manifestare închinată Naşterii Domnului, cetele de colindători vestind, prin glasurile lor frumoase şi prin colindele străbune faptul că pe pământ a coborât, făcându-se OM, Fiul lui Dumnezeu.