Cum a fost descris Mihai Eminescu de către fratele lui, Matei Eminescu și de una dintre iubitele lui

Devenit cetățean al Bistriței, Matei Eminescu s-a născut la 20 noiembrie 1856 și a decedat pe 12 decembrie 1929. El este înmormântat în Cimitirul Ortodox Românesc de pe Dealul Tărpiului.

În cele ce urmează voi face o descriere a poetului etern a neamului românesc, Mihai Eminescu, așa cum a fost descris în diverse texte de fratele său, bistrițeanul Matei Eminescu.

„Ca fizic, Mihai era mai scurt ca mine, eu am talia de 1,68, el era cu 2-3 centrimetri, poate patru mai scurt, avea musculatură herculeană, piciorul cu scobitura tălpii era plin, „platfuss”, cum spune neamțul;

Picioarele și mâinele mici, ca ale mamei, dinți regulați, de culoare gălbuie, când rârea, râdea cu poftă.

Făcea abuz de tutun și cafele negre, de băut bea, însă numai vin, rachiu nu.

Era foarte păros, Mihai, pe pulpe, și cele de sus și cele de jos, credeai că-i omul lui Darwin.

Mihai Eminescu a iubito și pe Mite Kremnitz, măcar prin faptul că i-a dedicat o poezie, chiar dacă celeilalte blonde i-a dedicat...cel puțin 14. Este vorba de Veronica Micle.

Se poate spune că au fost momente când Mihai Eminescu a înlocuit-o în inima lui pe Veronica Micle cu Mite Kremnitz, a schimbat o blondă cu altă blondă!

Mite Kremnitz a ajuns să afirme că „fericirea lui atârna numai de mine :Ceea ce dorisem se realizase, „fericirea lui atârn numai de mine.”

Tot Mite Kremnitz a observat că Mihai Eminescu iubea cu „turbare”, avea o „imposibilitate de a se stăpâni”, gelos până la crimă: „Într-adevăr într-o vară, când dragostea se amenința să degenereze în turbare, el îmi spuse după o zi în care zăcusem în pat din cauza unei migrene: „Ieri după masă am venit la dumneata, am trecut prin toate odăile, și am ajuns la ușa dumitale, însă am găsit-o închisă: altfel aș fi fi pătruns înăuntru și te-aș fi omorât”.

Observăm astfel că el, Eminescu, „avea o imposibilitate de a se stăpâni”.

Iubirea lor a fost destul de platonică, s-au sărutat odată, doar după ce Mihai Eminescu i-a citit cu glas tare din „Cântul V” , din partea „Infernul” din „Divina comedie” de Dante Aligheri.

Mite Kremnitz i-a devenit cumnata lui Titu Maiorescu, de care se și îndrăgostise ulterior.

Tot Mite Kremnitz a devenit doamnă de onoare a reginei Elisabeta, care avea peudonimul de Carmen Sylva, și totodată, colaboratoare în preocupările beletristice ale consoartei lui Carol I, astfel că ea avea intrare oricând la Castelul Peleș.

Ca și Matei Eminescu și Mite Kremnitz îl caracteriza pe Mihai Eminescu ca „un om care era timid și stângaci, neândemânatic în fiecare mișcare, un om care, dup aparență cunoscuse tot atât de puțină disciplină corporală și pe acea spirituală. Mai mult scund decât înalt, un cap ceva prea mare pentru statura lui, prea cărnos la față, nebărbierit, cu dinți mari galbeni, murdar pe haină și îmbrăcat fără nico îngrijire, cu mâna neîngrijită, poate nespălată. Eram atât de decepționată încât mă durea deosebirea dintre adevăratul Eminescu și cel care trăise în închipuirea mea. Mânca cu zgomot, cu gura plină, un râs care mie îmi părea brutal . Îl prețuisem mai mult decât prețuia.”[1]

A consemnat col. (rtg.) Cordovan Ioan