Părintele Vasile Beni: Crucea ne însoțește din primul ceas al vieții și până la ultimul, fiind semn al iubirii lui Dumnezeu, pecete a darurilor Duhului Sfânt, armă împotriva răului, ocrotire și nădejde a Învierii

       Crucea ne însoțește din primul ceas al vieții și până la ultimul, fiind semn al iubirii lui Dumnezeu, pecete a darurilor Duhului Sfânt, armă împotriva răului, ocrotire și nădejde a Învierii.....

          Dragii și bunii noștri credincioși,

           La sărbătoarea Înălțării sfintei Cruci înainte de a începe sfânta Liturghie, de pe Sfânta Masă din Altar, sfânta Cruce se scoate în mijlocul Bisericii pentru a fi văzută și sărutată de credincioși. Acest act liturgic se săvârșește în amintirea descoperirii crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul, iar înălțarea ei solemnă a fost făcută de către episcopul Macarie, în data de 14 septembrie, dar și în amintirea aducerii sau întoarcerii crucii de la perșii păgâni la Ierusalim, când patriarhul Zaharia a înălțat-o în văzul tuturor, moment petrecut tot într-o zi de 14 septembrie.

         Când ridicăm ochii spre Sfânta Cruce, vedem iubirea fără margini a lui Dumnezeu, Care S-a lăsat pironit pentru ca noi să fim dezlegați, Care a gustat moartea pentru ca noi să primim viața. Crucea nu mai este povară, ci scară către cer; nu mai este semn al înfrângerii, ci al biruinței; nu mai este întuneric, ci lumină.

            De aceea, Biserica o înalță astăzi înaintea noastră, ca să ne aducem aminte că nici o durere nu este zadarnică, nici o lacrimă nu este pierdută, atunci când le unim cu Crucea lui Hristos. Când ne aplecăm asupra necazurilor, să ne ridicăm ochii și să ne însemnăm cu Sfânta Cruce, știind că puterea ei ne ocrotește, ne întărește și ne duce la Înviere.

Binecuvântările Sfintei Cruci în viața creștinului sunt nenumărate:

1. La Botez – începutul vieții în Hristos. La rânduiala slujbei dinaintea sfântului Botez, preotul suflă de trei ori în chipul crucii zicând: ” Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit”.  Astfel, Crucea devine prima haină a copilului și pecetea ce-l însoțește întreaga viață.

2. La Mirungere – darul Duhului Sfânt. Crucea se face pe frunte, pe ochi, pe gură, pe urechi, pe piept, pe mâini și pe picioare, ca semn că tot trupul și toată ființa omului sunt sfințite și întărite de Duhul lui Dumnezeu. Crucea pecetluiește darul, ca acesta să nu se piardă.

3. La Spovedanie și dezlegarea păcatelor. Când preotul pune epitrahilul pe capul celui care se pocăiește, rostește rugăciunea de iertare și face semnul Crucii. Prin aceasta, Hristos Însuși îl dezleagă pe om de păcate, iar Crucea devine cheie a ușilor raiului.

4. La Sfânta Împărtășanie. Peste Sfântul Potir se face semnul Crucii, iar credinciosul primește Trupul și Sângele Domnului. Crucea binecuvintează hrana cea dumnezeiască, care ne dă viață veșnică.

5. La Cununie – binecuvântarea unirii. În taina Cununiei, preotul binecuvintează cununiile cu semnul Crucii și le așază pe capul mirilor. Crucea le pecetluiește dragostea, făcând-o jertfelnică și veșnică, asemenea iubirii lui Hristos pentru Biserică.

6. La Sfeștanii și binecuvântări. Casa, pâinea, apa, ogorul, călătoria – toate sunt însemnate cu Sfânta Cruce, pentru ca binecuvântarea lui Dumnezeu să fie peste ele. Crucea ocrotește și aduce rod.

7. La Maslu – tămăduirea bolilor. Preotul unge pe cel bolnav în chip de Cruce, iar rugăciunile se fac cu semnul Crucii. Vindecarea, fie trupească, fie sufletească, vine prin puterea Crucii.

8. La Mormânt – odihna cea de apoi. Crucea se așază pe pieptul celui adormit și apoi la căpătâiul lui, ca semn că viața lui s-a încheiat în credință și în nădejdea Învierii. Crucea rămâne strajă până la Învierea cea de obște.

Cum spune Sfântul Efrem Sirul:
„Crucea este cheia raiului, scăparea creștinilor, lauda Bisericii, îngerilor slavă și demonilor rană”.

Pilda Crucii Omului. Se povestește că un creștin se plângea mereu lui Dumnezeu:
– „Doamne, Crucea mea este prea grea, nu mai pot să o duc! Alții au cruci mai mici, mai ușoare…”

Atunci Domnul i S-a arătat și i-a zis:
– „Bine, fiule. Vino cu Mine”.

L-a dus într-o încăpere mare, plină de cruci de toate mărimile și formele.
– „Lasă-ți crucea aici și alege alta, după dorința ta”.

Omul a început să caute. Erau cruci uriașe, din piatră, din fier, unele împodobite, dar foarte grele. Altele păreau frumoase la început, dar când le ridica, simțea că nu le poate purta.

După multă vreme, a găsit într-un colț o cruce mică, simplă, dar care se potrivea perfect puterilor lui. A ridicat-o cu bucurie și a spus:
– „Doamne, pe aceasta vreau să o port!”

Domnul i-a zâmbit și i-a spus:
– „Fiule, aceasta este chiar crucea pe care ai lăsat-o când ai intrat. Fiecare om primește crucea potrivită lui, ca să-i fie spre mântuire”.

         De multe ori ne plângem de necazuri și credem că povara noastră e mai mare decât a altora. Dar Dumnezeu, Care ne iubește, știe exact cât putem duce și nu ne dă niciodată o cruce peste puterile noastre. Crucea noastră personală este tocmai calea prin care putem ajunge la mântuire.

Vă doresc să fiți binecuvântați, să nu uităm ca sus să avem inimile iar Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu-Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!

Pr. Vasile Beni