Lui Ioan Alexandru cum îi răspundem? Liviu Petrina și-a lansat cartea la Casa Colecțiilor și a Documentelor de Patrimoniu, marcând 25 de ani de la trecerea în veșnicie a marelui poet

Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud și Casa Colecțiilor și a Documentelor de Patrimoniu au organizat, vineri după-amiaza evenimentul comemorativ Ioan Alexandru – 25, în cadrul căruia a fast lansată cartea „Lui Ioan Alexandru cum îi răspundem ?” semnată de Liviu Petrina.
Alături de oamenii de cultură a fost președintele Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, Emil Radu Moldovan, mai ales că autorul - Liviu Petrina - este și Cerățean de onoare al județului Bistrița-Năsăud,
"Evenimentul a marcat 25 de ani de la trecerea la cele veșnice a marelui poet și om de cultură Ioan Alexandru, una dintre cele mai puternice voci spirituale și patriotice ale Transilvaniei.
Cartea reprezintă un omagiu adus memoriei sale și totodată o reflecție asupra modului în care valorile pe care le-a slujit, credința, dragostea de neam și spiritul românesc, pot fi continuate astăzi.
Legătura dintre Ioan Alexandru și Liviu Petrina a fost una profundă, atât pe plan personal, cât și politic. În operele sale, Ioan Alexandru i-a dedicat lui Liviu Petrina pagini de mare sensibilitate, dovadă a unei prietenii sincere și a unei comuniuni de idealuri.
În Casa Colecțiilor și a Documentelor de Patrimoniu, locul în care s-a desfășurat evenimentul, se păstrează numeroase manuscrise și documente valoroase ale poetului, o adevărată comoară culturală pentru județul nostru", a remarcat președintele Radu Moldovan.
***
În perioada 1991-2000, LIviu Petrina a fost rector fondator al Universității Creștine din Năsăud, unde, împreună cu poetul și omul politic Ioan Alexandru, a organizat prima Facultate de Creștinism și Știință din România.
***
Ioan Alexandru s-a născut în ziua Praznicului Naşterii Domnului, la data de 25 decembrie 1941, în localitatea Topa Mică, județul Cluj. Poet, publicist, eseist și om politic român, a fost unul dintre cei mai mari poeți creștini români, acesta dovedindu-se a fi prin creația și activitățile sale un mare cinstitor, apărător și mărturisitor al credinței ortodoxe.
În anul 1962 a absolvit Liceul „George Barițiu” din Cluj-Napoca. Încă din perioada studiilor liceale a fost cunoscut în mediile literare clujene, citind și participând activ la cenaclurile literare din oraș. A fost perioada în care l-a cunoscut pe Lucian Blaga și pe mulți alții. Prima sa poezie a fost publicată în anul 1960, în Revista „Tribuna”, iar în timpul studenției a lucrat ca redactor la Revista „Amfiteatru”. A debutat editorial cu volumul „Cum să vă spun”, prefațat de Mihai Beniuc. În anul 1964, poetul creștin Ioan Alexandru a fost numit membru al Uniunii Scriitorilor din România.
În anul 1968 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Bucuresti. De asemenea, a fost bursier la Universitatea din Freiburg, Germania. În 1973 a obținut doctoratul în Filologie, cu lucrarea „Patria la Pindar și Eminescu“, la Universitatea din București, conducător științific fiindu-i Zoe Dumitrescu-Bușulenga.
A trecut în veșnicie în data de 16 septembrie 2000, în orasul Bonn, Germania, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” de la Nicula, județul Cluj.

Comentarii

18/10/25 15:12
Iuliu

In loc de comentariu, mai bine versurile poeziei "Imnul Transilvaniei" de Ioan Alexandru, recitate de marele taragotist Dumitru Fărcaş:
(https://www.facebook.com/RoSuperTop.ro/videos/dumitru-f%C4%83rca%C8%99-i...)

Am început de peste două mii de ani
Să spun ceva în istorie și să rămână
Am socotit să tac întâi să făptuiesc
Și apoi să-mi solobod vorba la fântână
Am zămâslit lăcașe la izvor
Pe lângă turme veghe în pădure
Aici in Transilvania între stejari
Vă jur că am fost întâiul pe secure
Când doborât-am goronul dintâi
Și l-am vârât sub vitele din șură
Vă jur pe steaua dincolo de nori
Că n-aveam frica nimănui în gură.
Guba din spate câte mii de ani
N-au tras de ea de vie s-o despoaie
Dar guba mea din piele e de boi
Și trăsnetul în stirpea ei se îndoaie.
Am supt la faguri și am sorbit la lapte,
Și am răzbit în toate..
Și când seceta s-a legat de noi
Și ne-a intrat în oase și în avere
Am îndoit genunchiul rugător
Și am lăcrămat ca boul în tăcere.

Iancu apoi și Horea cel sfânt
Cu cămașa focului în spate
Vestește-n neam dreptatea fără moarte
Că avem un drum de tras în univers
Și dincolo prin sânge în afară
De nu intrăm de mici cu fiecare-n jug
Rămâne țara starpă și barbară
Și apoi aceste porți din Maramu
La ce-am nălțat eu oare piramide?
În dosul lor să molfăie un mucos
Un politruc ales doar de prostime?
Aceste turle ce le vezi sosinnd
Șurdeștii și Ieudurile roată
Acest pururi duh izbăvitor cuvânt
Cine să-l spună dintr-o dată ?
Transilvanie ...
Tron pentru Silvan ..zeul pădurilor romane
Te-a deșteptat la togă din sumane
Ți-a potcovit opincile din nou
Cu raful carelor străbune
Pe drumurile dreptului Traian
Să poți călca pe șarpe și tăciune.
Iar când lăcusta năvăli somor
De-a dreptu în crucea pâinii s-o mănânce,
Poftitu-am întâi să se dea jos ,
Acolo-n țărna știrbă să se spurce.
Și cînd nu izbutii în nici un fel
Să-i pun zăbala pulberii în gură,
Atunci carâmbu carului din dric
O răstigni pe veci în bătătură.
În colo vremea m-a crescut domol,
Cu boii pe coline,
Muierea în război, pe lângă prunci,
Urzind în pânză veacul care vine.
Și m-am aflat în taină îmbrăcat de sărbători,
În straie de furtună,
Acolo-n Blaj între stejari,
Cu trandafirul patriei în mână.
Cerul vorbește, Iancu cel frumos,
E zarea Transilvanie inourată
Mâncați-i vorbele până vă săturați
Și cei flămânzi mai cereți-le odată.
Că-i bun cuvântul când e drept și sfânt
Mâncați-l tot pe inimile goale
Mâncați-l jubilând în osanale!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5