Icu Crăciun: TRIBUNA din 1894. Monor – Tiha Bârgăului - Șoimuș

În publicația Tribuna (anul XI, nr. 112, din 31 mai/12 iunie, 1895), ce apărea la Sibiu, citim despre modul cum s-au comportat autoritățile maghiare după Procesul memorandiștilor din anul 1894 în trei localități din Bistrița-Năsăud. Memorandumul consta dintr-o petiție prezentată de liderii românilor transilvăneni, în 28 mai 1892, împăratului Franz Josef, prin care erau solicitate drepturi etnice egale cu ale populației maghiare, precum și încetarea persecuțiilor și a încercării de maghiarizare. Procesul memorandiștilor s-a desfășurat între 25 aprilie 1894 și 25 mai 1894 la Cluj. Cei 14 fruntași au primit o pedeapsă cumulată de 31 de ani și 18 luni de închisoare. În 7 mai 1894, mulți români au fost la Cluj și au manifestat în semn de protest, dar și de solidaritate cu aceștia. Datorită presiunilor externe, cu precădere a regelui Carol I al României, dar și a altor personalități ca William Gladstone, Georges Clemeanceau, Emile Zola, Lev Tolstoi etc., împăratul Franz Josef îi va grația în 15 septembrie 1895.

            Prima relatare poartă subtitlul „Prigoniri în provincie” și aparține lui Ion Pop Reteganul și Simion Tanco. Cei doi au fost convocați la cancelaria comunală pentru a fi chestionați „dacă cu ocazia procesului au fost la Cluj ori ba”. Fără teamă, părintele Tanco a recunoscut că a fost la Cluj „când s’a ținut adunarea cea românească” „pe banii săi”. Întrebat de solgăbirău (pretor, subprefect) dacă a participat și el, Ion Pop Reteganul recunoaște că a fost, fiindcă „acolo și d-ta și altul a putut merge și cine știe, poate că și de era o causă a națiunii maghiare ori săsești mergeam, că am datorință, deoarece plugul meu este peana, sunt colaborator al unui ziar cotidian” („Dreptatea” din Timișoara). De asemenea, a fost acolo și în calitate de „membru al națiunii române, fiind dator a merge și fără a fi colaborator”. Solgăbirăul a scris „un protocol” în ungurește, pe care cei doi nu l-au semnat. Cel de-al treilea interogat a fost Nicolau Tanco, care, de asemenea, nu l-a semnat. Ion Pop Reteganul își încheie textul astfel: „Nu știu dacă cu aceasta este terminată afacerea ori ba, ceea-ce știm este că nu vom nega nicicând că am fost, și nici că ne pare rău că am fost la Cluj. De va mai cere trebuința, ear’ vom merge ori-și-unde și ori-când”.

            Un alte corespondent, de data aceasta anonim, relatează că solgăbirăul Iadu Takacs, „însoțit de scriitorul preturii și 2 gendarmi s-a prezentat la casa vrednicului preot din Borgo-tiha Ioan Dologa, făcându-i percheziție domiciliară în scopul de a afla gogoriță compromițătoare și contra statului. S’au depărtat însă cu buzele umflate, neaflând potcoave de cai morți”, în pofida „denunțărilor mincinoase ale unor netrebnici în nechibzuința lor”. Totuși, s-a constatat că numitul preot și soția au fost „în ziua de 7 Maiu la Cluj, cu ocazia petractării Memorandului, și nu pentru a vede Clujul, ci pentru a lua parte la petractarea Memorandului”. „S’a făcut perchezițiune domiciliară și cassarului comunal Ioan Boariu”, care a fost suspendat „din oficiu”, pentru că a fost la Cluj și „cetește poporului Tribuna și Foaia Poporului”.

            Un alt corespondent, care semnează cu pseudonimul „Privighetoriul” (n. n., Ioan Marian Baciu), scrie despre faptul că judele cercului, Takacs, însoțit de „4 gendarmi”, a intrat în comuna Șoimuș și a percheziționat casele: preotului Ioan Baciu, a învățătorului Basiliu Baciu, a primarului Victor Baciu și a „vigilului silvanal” Ioan Marian Baciu, dar niciunul nu a fost acasă, „fiind duși la ziua târgului la Bistrița”. La întoarcere, părintele Baciu i-a găsit acasă pe „numiții oaspeți răscolind și învârtind toate hârtiile”, dar n-au găsit nimic compromițător. Părintele a recunoscut că a fost în 7 mai la Cluj „pentru a ruga pe Dumnezeu”. Același lucru s-a întâmplat și la învățător, de la care „au confiscat una din cronicile apărute în urma sistării Foii Poporului”. Învățătorul a recunoscut că „a petrecut pe dl. Tripon și Domide”, fiindcă „Așa  se petrec cei-ce fac cale îndepărtată”; de asemenea, a recunoscut că a dat 3 florini fratelui său Victor Baciu, „ca dar”. La rândul său, Ioan Marian Baciu a recunoscut că a fost la Cluj, aflând „din foi” ce se petrece acolo. Întrebat pentru ce a mers acolo, acesta a răspuns: „Pentru că așa mi-a dictat simțul meu de naționalitate”  și că a dat nu 3 florini, ci 4 și că a „Subscris adresa de aderență”. „Oaspeții, neaflând nimic compromițător, după ce au răscolit toate hârtiile, au confiscat un exemplar Moțiune, o cronică și un manuscris cu numele delegațiilor din Ragla, ear’ printre cărți s’a aflat și poesia Deșteaptă-te, Române!”. Firește, și autorul articolului a fost provocat să „subscrie protocolul”, dar a refuzat, fiindcă era scris în limba pe care n-o cunoștea. Primarul Victor Baciu a recunoscut că și el a fost la Cluj să vadă „comitetul național”, că a dat 5 florini și că „ a subscris la scrisoarea de aderență”. Neaflând nimic compromițător, delegația autorităților și însoțitorii „au plecat ca opăriți”. Dar primarul „ a fost suspendat din oficiu”, din cauză că a fost la Cluj „fără concediu”.

*

            În acest număr mai putem citi, printre altele: o poezie inedită de Alexandru Vlahuță, intitulată „Liga domnișoarelor române”, „Discursul lui Simion Bărnuțiu din 2/4 mai 1848”, Ecouri ale Procesului memorandiștilor în presa străină, O adresă iscălită de foarte mulți profesori universitari din România în semn de solidaritate cu memorandiștii, precum și titluri de noi cărți (volume sau broșuri) semnate de Carmen Sylva (pseudonimul reginei Elisabeta a României), „Poesii” de N. Iorga, „Poesii” de Veronica Micle, „Poesii” și „Teatru” de I. Negruzzi, „Trandafiri și viorele” de Ion Pop Reteganul, „Păcală și Tândală” (anecdotă), „Fiica a nouă mame”, „Povestea lui Ignat”, „Îndărătnicul”, „Lumea proștilor”, toate 5 de Silvestru Moldovan, „Blăstăm de mamă” (legendă poporală din giurul Năsăudului”), „Pe pământul Turcului”, „Fata craiului din cetini”, „Draga mamei” (baladă), „Fulger”, toate 5 de George Coșbuc, „Păcală în satul lui” și „O sută de ani”, ambele de Ioan Slavici, „Roma învinsă” (tragedie în 5 acte de Alexandru Parodi) tradusă (!) de I. L. Caragiale.

                                                                                Icu Crăciun