93 de ani de la Unirea Basarabiei cu ţara-mamă

Unirea Basarabiei cu ţara-mamă, România, de la care s-au împlinit, la 27 martie, 93 de ani, a constituit un eveniment de importanţă istorică în viaţa poporului român. A fost rezultatul firesc al luptei sale seculare pentru eliberarea socială şi naţională.

Provincie istorică românească, situată între Prut şi Nistru, parte integrantă a Statului Feudal Moldova, Basarabia devine dependentă din punct de vedere politic faţă de Imperiul Otoman. În decursul istoriei, Basarabia a devenit monedă de schimb între două mari imperii: Imperiul Ţarist şi Poarta Otomană, în tranşarea diferendelor litigioase dintre ele. Prin Tratatul de Pace de la Bucureşti, din anul 1812, care stipula încheierea războiului ruso-turc din 1806.1812, Poarta Otomană cedează Rusiei Ţariste Basarabia.

În anul 1856, Congresul de la Paris al marilor puteri europene hotărăşte alipirea la Moldova, în defavoarea Rusiei Ţariste, a sud-estului Basarabiei, respectiv, trei judeţe: Cahul, Ismail şi Bolgrad. Dar într-o nouă conjunctură politică, marile puteri europene, în urma războiului ruso-turc de la 1876-1877, prin Tratatul de Pace de la Berlin, din anul 1878, cele trei judeţe din sudul Basarabiei au fost încorporate din nou la Rusia. Astfel, teritoriul românesc Basarabia a rămas încorporat la Rusia până în anul 1918.

În condiţiile istorice din timpul primului Război Mondial şi îndeosebi în condiţiile anului 1918 când, sub loviturile decisive ale luptei popoarelor din Europa se prăbuşesc imperiile asupritoare, încep marile acţiuni ale popoarelor pentru eliberarea şi unirea lor cu ţările-mamă, în baza dreptului de autodeterminare şi despărţire de statul asupritor. În Basarabia, acest principiu a fost aplicat în practică de populaţia băştinaşă prin demonstraţii de masă. Se creează structuri politice şi administrative ce asigurau realizarea acestui obiectiv. În fruntea mişcărilor populare se aflau deputaţii Sfatului Ţării, alături de aceştia aflându-se şi oameni de cultură, personalităţi marcante ale viaţii civile din Basarabia, cum au fost: Ion Inculeţ, Daniel Ciugureanu, Ion Buzdugan etc.

În luna martie a anului 1918, în condiţiile în care în Rusia se declanşează războiul civil, la Chişinău, Sfatul Ţării convoacă Adunarea Deputaţilor pentru a se hotărî soarta Basarabiei în acele împrejurări.

La 25 martie 1918, este convocat Sfatul Ţării care, timp de două zile, a dezbătut în amănunt problemele Basarabiei. În cadrul Adunării, dezbaterile s-au desfăşurat în deplină conştiinţă de libertate, după ce au fost consultate toate infracţiunile politice şi minorităţile confesionale. Sfatul Ţării a hotărât şi votat „Unirea deplină a Republicii Moldoveneşti Basarabene cu Regatul România”. Acest lucru a fost votat de 86 deputaţi; 3 au fost împotrivă, iar 36 s-au abţinut. Votul exprimat de Sfatul Ţării a fost primit cu mare entuziasm de zeci de mii de cetăţeni basarabeni veniţi din toate colţurile Basarabiei, prin înconjurarea Palatului Sfatului din Chişinău. Tot aici au fost prezenţi şi: primul ministru al României, Alexandru Marghiloman, ministrul de război, generalul Constantin Hârjeu, generali şi ofiţeri superiori români din Basarabia, însoţiţi de personal administrativ, veniţi de la Iaşi.

În seara zilei de 27 martie 1918, la ora 19.00, a avut loc şedinţa solemnă în care s-a proclamat Unirea Basarabiei cu România. Preşedintele Sfatului a comunicat primului ministru al României rezultatul dezbaterilor şi a votului. În cuvântul rostit cu acest prilej, Alexandru Marghiloman spunea: „În numele poporului român şi al Majestăţii sale, Regele Ferdinand proclamă Unirea Basarabiei cu România, una şi nedespărţită şi ia act de votul dat de Sfatul Ţării”. În ovaţii nesfârşite s-a citit de către Ion Buzdugan, deputat şi secretar al Sfatului Ţării, proclamaţia care stipula că: „în numele poporului basarabean, Sfatul Ţării declară că Basarabia, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul Moldovei, în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama România”. Şedinţa solemnă a fost urmată de un serviciu religios la ora 20.00, în Catedrala din Chişinău.

La 28 martie, întors de la Chişinău la Iaşi, primul ministru român a fost primit în gara ieşeană cu entuziasm de mii de fraţi moldoveni. Printre cei prezenţi s-au aflat Regina Maria şi prinţul moştenitor, Carol, veniţi şi ei de la Oneşti.

27 martie 1918 a marcat începutul de desăvârşire a Statului Naţional Unitar Suveran şi Independent România. Basarabia a fost prima provincie istorică românească care s-a unit cu ţara. A urmat, în acelaşi an – după cum se ştie – în noiembrie, Bucovina, iar la 1 Decembrie, Transilvania. Astfel s-a realizat dorinţa strămoşească de a uni pe vatra vechii Dacii pe toţi românii.

În perioada care a urmat anului 1918, toate provinciile care s-au unit cu ţara au cunoscut o rapidă dezvoltare. În România au fost întreprinse reforme pe plan economic. S-a înfăptuit reforma agrară, care a dus la schimbarea structurii de clasă pe plan naţional. Pe plan politic s-au luat măsuri ce au dus la unificarea administrativă a ţării şi s-a adoptat o legislaţie unitară pe plan naţional.

În deceniul al IV-lea al secolului, asupra României s-au abătut nori negri. Ca şi în trecut, marile puteri europene ale vremii se vor implica în destinele României, în special în sens negativ. Voinţa şi dorinţa României, atât pe plan intern, cât şi extern, sunt înfrânte de interesele marilor puteri europene ale epocii, ele aducând România din nou în pragul luptei de a apăra integritatea, independenţa şi suveranitatea sa naţională.

După 22 de ani de unitate naţională, în anul 1940 începe marele rapt teritorial asupra României, prima provincie istorică ruptă din trupul ţării în urma ultimatumului dat de URSS, având loc la 26 iunie, când Basarabia este ocupată de Uniunea Sovietică.

După ocuparea Basarabiei, partea de nord-vest a Transilvaniei, în urma Dictatului de la Viena, din 30 august 1940, a fost ocupată de Ungaria hortystă. Nu a rămas în afara marelui rapt teritorial nici vecina României, de la sud, Bulgaria, care a ocupat judeţele Durostor şi Calicra, din sudul Dobrogei, teritorii care nu au mai revenit la patria-mamă.

Tot acest rapt teritorial săvârşit asupra ţării noastre a avut consecinţe devastatoare atât pe plan economic, cât şi pe plan politic. La 22 iunie 1941, România este împinsă în al doilea Război Mondial, alături de Germania nazistă şi a aliaţilor săi. La sfârşitul războiului şi încheierea păcii din anul 1947, România va pierde din nou teritoriul cuprins între Prut şi Nistru – Basarabia – şi cele două judeţe din sudul Dobrogei.

Desfăşurarea impetuoasă a acţiunilor populaţiei din Basarabia pentru drepturi democratice ne îngăduie speranţa că situaţia basarabenilor din Republica Moldova, în viitorul apropiat, se va îmbunătăţi şi se vor bucura, alături de România, în cadrul familiei mari europene, în cadrul Uniunii Europene.

prof. dr. Maria Covaci,

prof. Didina Rurac

Membre ale Despărţământului Astra Beclean