Poeme de nişă

Bistriţeanul Liviu Ioan Mureşan propune, prin intermediul Editurii Stud IS din Vatra Dornei, o întâlnire cu „Poeme de nişă”. Versurile, structurate într-un atelier format în ani de zile, surprind prin generozitatea cu care abordează temele moderne, tradiţionalul având din când în când câte o zvâcnire, pentru a pune amprenta acolo unde este „prea puţină lumină”. Întunericul este ascuns peste ani, iar atunci când lacrima se întrupează „ţipă albatroşii aşteptând/ gânduri carnale”. O poezie în care imaginile şochează până în măduva oaselor, iar fiorii devin stăpâni ai genei umane: „iarba fiarelor pentru coasta ta/ lacătele au miros de viaţă/ te speli pe dinţi cu orice victimă”. „Ca mânjii se nasc iubirile” în versurile lui Liviu Ioan Mureşan, pentru ca, mai apoi, „pe razele soarelui/ hrănindu-se” să prindă aripi de jar. Trecerea pragului între real şi fantastic este atât de subţire ca un fir: „ultima dată ţi-am zis delete/ şi mi-am scuturat aripile”, într-un continuu drum între spaţiul real şi cel virtual. Una dintre cele mai frumoase poezii este „Destăinuire curată”, în care păcatul devine părtaş la mântuire: „păcatul a intrat în biserică/ pentru prima dată/ privea mirat icoanele şi le simţea privirile curioase/ a îngenuncheat în faţa altarului/ şi a pus mâna pe Biblie”. Cu dioptriile înţelegerii, văzând limpede fiecare fibră a cuvântului întru căutarea destinului, poetul „deschide zecile de aripi”. Aşa se naşte poezia care, cuvânt lângă cuvânt, se contopeşte cu lumina pentru ca mai apoi, cu paşi de căprioară, să ajungă în bibliotecile noastre. Când ziua se zbate întru triumful iubirii: „deschid… creierul/ pasărea ciuguleşte idei”, iar cercul magic se rupe pentru a lăsa liber: „mii de poeţi murmurând versuri/ paşii lor apăsaţi muzică/ în ritmuri stridente”. Atunci când: „omul se bucură/ simţi prima durere/ înţelese/ atunci zeul coborî pe pământ/ îşi dădu jos aripile şi puterile/ sunt un zeu curios gândi/ şi zâmbi prima dată”.

Liviu Ioan Mureşan, membru al Cenaclului Cercului Militar Bistriţa şi al Cenaclului „George Coşbuc”, aduce, prin acest volum, un gând ca un munte pentru ca dincolo de iluzii, cuvântul să capete esenţă.