Fraţii din Timoc

Scriitorul Florian Copcea, luptător pentru drepturile românilor de peste graniţe, aduce, la Editura Lumina, pe care o coordonează, volumul „Timoc. Dicţionar de evenimente” în care surprinde viaţa românilor din Valea Timocului, în mai multe corespondenţe pe care le are în calitate de jurnalist la Agerpress. Cartea debutează cutremurător cu un material despre istoria Bisericii Ortodoxe Române din Timoc, în care descoperim pe preotul Boian Alexandrovici din satul Malainiţa care, după 170 de ani, face demersurile pentru construirea primului aşezământ de cult din Timoc, cu binecuvântarea Episcopiei Ortodoxe Române din Vârşeţ. Biserica capătă hramul Sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavril, însă ipodiaconul este avertizat că doreşte radicalizarea etnică, sugerându-i-se renunţarea la biserică şi dărâmarea acesteia. Ia naştere o adevărată busculadă în care tânărul preot se alege cu dosar penal, însă având alături de el Biserica Mamă, reuşeşte să repună lucrurile într-o lumină bună. Într-un memoriu trimis lui Antonescu, în anul 1941, în virtutea dreptului la autodeterminare, românii dintre Timoc şi Morava cer alipirea la trupul României iubite „pe care o vor cinsti prin muncă şi virtute ostăşească”. Astăzi se fac afirmaţii că în Timoc ar trăi nu mai puţin de 2 milioane de români, însă mulţi dintre aceştia nu au fost „contabilizaţi” la recensământ. După exemplul preotului Boian, vor fi ridicate mai multe biserici româneşti în Serbia, dorindu-se continuarea acestui demers până când românii din cele 300 de sate în care locuiesc să beneficieze de slujbe în limba natală. Jurnalistul Florian Copcea reuşeşte să surprindă detaliat fiecare aspect şi să transmită corespondenţe de la faţa locului pentru a cunoaşte întreaga lume situaţia românilor cărora le sunt îngrădite drepturile.

În Valea Timocului, mândria de a fi român se citeşte în gospodăriile arătoase, confraţii noştri fiind cei mai de seamă gospodari. Pentru strădania lor de a conserva valorile româneşti au primit mai multe distincţii Ion Cismaş – preşedintele Comunităţii românilor din Serbia primind de la prof. univ. dr. Gheorghe Florescu, vicepreşedintele Fundaţiei Culturale „Lumina”, medalia „Mihai Eminescu”. Fără tăgadă, cele mai frumoase momente sunt acelea în care românii se întâlnesc în Sfânta Biserică, care a fost peste timp sprijinul în clipele grele sau când se adună în sărbători în cântec, joc şi spiritualitate românească pentru a arăta întregii lumi că sângele nu se face apă. În Valea Timocului au existat mai multe simpozioane despre identitatea spirituală a românilor, iar ocrotitorii spirituali ai acestor meleaguri străbune nu i-au lăsat să-şi piardă nădejdea că istoria este vie, iar semnele româneşti nu pot dispărea. Florin Copcea este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova şi al Societăţii Scriitorilor Danubieni, colaborând timp de peste 40 de ani la publicaţii din ţară şi străinătate, iar cărţile sale au fost premiate în România, Rusia, Serbia, Macedonia, Ucraina, Franţa, Anglia şi Republica Moldova. I s-a decernat distincţia de aur „Lumina” la Novi Sad, Serbia. Are publicate zeci de volume, iar dragostea pentru români l-a făcut să editeze această carte, cu realităţile unei lumi uitate la porţile Europei, care altădată strălucea cu mândrie. O lume care se luptă să-şi păstreze identitatea etnică şi spirituală, conturată de către jurnalist aşa cum este, tragic, pe alocuri spectaculos, însă dincolo de toate acestea răzbate apelul la solidaritate şi toleranţă, la dorinţa ca identitatea să nu fie asimilată de alţii, iar viaţa să dăinuie în firescul ei.