Forum

Urmează o serie de descrieri a diverselor categorii de fiinţe, termenul de „fiinţă” cuprinzînd atît sexul masculin cît şi pe cel feminin.

Fiinţa gospodară

Oamenii şi fiinţele locuiesc fie într-o casă fie într-un apartament la bloc, care toate se află într-o „cetate”, adică într-un oraş (nu vorbesc despre comune şi sate pentru că acolo, de regulă, mai funcţionează un anume bun simţ civic).

La ele acasă fiinţele în general sînt curate şi ordonate, dar ce se întîmplă cînd ies în faţa uşii apartamentului sau a casei lor? Acolo încep să aibă un comportament de cuc. Aşa cum cucul îşi depune ouăle în cuiburi străine, la fel şi fiinţele îşi depun resturile, adică deşeurile casnice de tot felul, unde apucă. Oriunde, numai să scape de ele din preajma lor. De ce să aibă grija pubelei în ziua colectării deşeurilor, dacă pot să le deşerteze într-un loc, unde să nu le vadă ele. În locuinţa lor este curat. Şi ce, dacă alţii trebuie să suporte tot ce derivă de la nişte resturi: aspect şi miros urît, dar mai ales probleme de igienă.

La blocuri se poate întîmpla ca ideea de „locuitor” să se extindă şi la menţinerea curăţeniei în casa scărilor, dar atît. Odată ce se află pe stradă acest sentiment se stinge. Spaţiul public nu intră în preocuparea lor. Fiinţa şi-a făcut curat în locuinţă şi ţi-a strîns deşeurile menajere, haine şi încălţăminte de care nu.mai are nevoie, etc. Ce face? Păi, le aruncă unde poate, dacă se poate în faţa uşii altora, pe stradă, în parc.... Cînd încerci să le atragi atenţia poate să ţi se întîmple să fi catalogat drept „nesimţit” sau „obraznic” sau să fi sfidat. Pentru că fiinţa este perseverentă: cînd îi spui sau îi arăţi că ceea ce face nu este în ordine, nu recunoaşte cumva că aşa este (ceea ce ar fi un prim pas spre corectare) ci este convinsă că are dreptate. Şi de ce nu ar avea această convingere atîta timp cît nimeni nu spune nimic? Atîta timp cît nişte ciudaţi, care spun că fiecare trebuie să-şi gestioneze gunoiul fără a incomoda pe cei din jur, nu sînt regula ci excepţia.

De aceea tot un fel de fiinţe sînt şi aceia care sînt civilizaţi din acest punct de vedere, dar care nu iau atitudine şi care mai dau sfaturi de genul „nu vă mai aplecaţi să adunaţi că oricum peste o jumătate de oră este înapoi”. Eu sînt de altă părere: murdăria atrage murdăria. Curăţenia nu atrage neapărat curăţenie, dar determină ca fiinţele să devină mai atente şi să facă un prim pas spre stadiul de om.. Nu pot să fiu de acord cu persoanele care îmi spun că au obosit şi că nu pot lua atitudine directă. Acelora le răspund că nu este un lucru uşor să iei atitudine şi este chiar neplăcut, dar trebuie făcut pentru că altfel situaţia existentă se perpetuează la nesfîrşit.

Fiinţa gospodară trebuie să devină un gospodar adevărat, care mai repară ceva ce se află înafara locuinţei, care sapă un strat de flori şi-l întreţine, care îşi duce resturile vegetale din faţa ferestrelor sale. Şi toate acestea fără să aştepte recompense. Bucuria de a vedea un lucru bine făcut este recompensă suficientă

Şi, dacă mai sus tot veni vorba despre igienă: mă întreb dacă autoritatea pentru sănătatea publică trebuie să primească ordine de mai sus sau ar putea să se implice şi fără „indicaţii preţioase” în viaţa cetăţii şi să vadă – împreună cu administraţia oraşului - cum se poate rezolva problema acelor containere plantate sub ferestrele sau la uşile cetăţenilor, la care toţi (inclusiv cei care stau la curte şi ar trebui să aibă pubele) vin şi-şi deşertează resturile, de cele mai multe ori împachetate astfel încît să se împrăştie pe drum pînă la container?

Este nevoie de educaţie, dar cine să o facă? Fiinţele-părinţi bineînţeles că vor fi un exemplu pentru copiii lor, care la rîndul lor vor fi la fel de neglijenţi. Şcoala? Biserica?

Cred că ar fi posibil, dar de bază va fi totuşi autoeducaţia. Credeţi-mă, nu doare, însă efectele vor fi mai mult decît benefice.

Hildegard Săcărea