Despre capriciile primaverii si ale inimii

Cuvintul “sentiment” trece prin vremuri grele! Abia daca este folosit astazi, iar ruda sa “sentimental”, are conotatii negative. Acum doua secole si jumatate, catre sfirsitul iluminismului, lucrurile stateau cu totul altfel. Pe atunci, sentiment insemna cam ceea ce inseamna astazi “emotie”. Iar primavara debordam de emotii! Suntem cind “sus” cind “jos”, dupa soare si starea celor din jurul nostru. De ce nu am vorbi atunci putin despre “inima” si emotiile care o coplesesc daca tot ne confruntam in aceasta perioada mult mai intens cu ele!

“Inima are ratiunile ei”, scria Blaise Pascal, “despre care ratiunea nu stie nimic”. Atunci cind oameni vorbesc despre ratiune si pasiuni, ei se refera de regula la doua facultati mentale distincte.Una dintre ele este rece, calma si asezata si isi formuleaza fara graba concluziile cu ajutorul unor reguli logice explicite. Cealalta este torida si plina de culoare si se repede sa traga concluzii in mod instinctiv.

Cu toate acestea, chiar daca inima functioneaza independent de ratiune, nu inseamna ca ea nu poate avea ratiuni. Dimpotriva, toate lucrurile pe care le fac emotiile, indeminindu-ne sa fugim de pericole, impingindu-ne sa curtam oameni atragatori, facindu-ne sa ne concentram si influientindu-ne judecatile, au ratiunile lor iar uneori ratiunile acestea sunt foarte solide. Nu exista numai pasiuni irationale ci si ratiuni lipsite de pasiune.

O alta cale prin care emotiile si starile de spirit influienteaza judecatile este relatia dintre starile de spirit optimiste si siguranta de sine exagerata. Oamenii bine dispusi isi supraestimeaza de regula sansele de a duce la bun sfirsit o anumita activitate, in vreme ce aceia prost dispusi au tendinta de a face predictii mai corecte (luati sema la morocanosi!). Si trebuie sa recunoaste, nu de putine ori, emotiile ne influienteaza in mod defavorabil judecatile!

Emotiile contribuie la intiparirea mai profunda a evenimetelor in memorie. Orice eveniment care ne provoaca o emotie puternica, fie ca este negativa sau pozitiva, este reamintit cu mai multa usurinta si acuratete decit un eveniment neutru din punct de vedere emotional. O explicatie posibila pentru fenomenul reamintirii compatibile cu starea de spirit este aceea ca, atunci cind evenimentele sunt stocate in memorie, ele sunt marcate de o emblema emotionala, indicind ce emotie, in cazul in care exista vreuna, era prezenta atunci cind a fost trait evnimentul.

Acum poate intelegem mai bine de ce ne amintim cu mai multa putere si exces de detalii inceputul unei relatii - care desigur este incarcata de trairi in special positive – decit “mijlocul” ei cind au inceput sa se infiltreze disfunctionalitati, rautati. Si daca tot e primavara, adica renastere, de ce nu am incerca si o renastere a legaturilor si emotiilor calde!