Cănd fu de se bătură fratele georgian şi moldovean cu ursul rusesc…

„Noi nu -zice un critic literar-dar Dumnezeu îi iubeşte pe ruşi, cel mai mare popor ortodox din lume.” Partea rea este că acesta a avut parte de nişte năpârci de conducători unul şi unul. Paşnica Moldovă l-a zămislit şi l-a dăruit Uniunii Sovietice pe Leonid Brejnev de pildă, Ucraina pe Nikita Hruşciov, Gruzia pe tătuca Stalin şi tot aşa.

Când Imperiului sovietic i-a bătut ceasul, (fiindcă tot ce are început are şi finiş),eforturile de a ţine în CSI(Comunitatea Statelor Independente) neamurile din imperiu au fost aproape disperate.

Lui Edvard Şevardnadze- prim ministru al Georgiei- şi celui moldovean -Snegur- le-au fost arătate la Kremlin de către Boris Elţîn şi colegii de cabinet două degete, semn că de vor mişca-n front, vor avea câte două provincii secesioniste: Moldova cu Găgăuzia şi Transnistria, iar Georgia cu Abhazia şi Osetia de Sud Si cum ambele se săturară să-i tot ducă zmeură ursului rusesc, avură fiecare câte două provincii separatiste, avanposturi ruseşti de pe care câte-un general burtos să se fălească a ajunge în patru ore pe la Bucureşti după „davai ceas, davai palton”,conform vechilor obiceiuri.

Moldova porni la război în grabă contra Transnistriei rusului Igor Smirnov,adus tocmai din Kamceatka (lângă Alaska). Numai că acesta nu era singur ,ci cu Armata a 14 a şi giganticele depozite de armament transnistrene.

Numai eroismul nu este suficient pe câmpul de luptă din păcate, aşa că, spre finele lui 1992 ,, Moldova cădea la armistiţiu. Ba era gata să ne atragă şi pe noi într-un conflict ce nu dădea sorţi de izbândă,ci numai suferinţe.

Pe urmele fraţilor moldoveni o luară şi fraţii georgieni,în vremea de azi,a preşedintelui Saakaşvili, care vrea Georgia în NATO şi UE şi chiar îşi închipuise că

acestea se cam află în spatele său. Cumpărase arme din Cehia, din Israel, de prin Ucraina( zice-se că rachete sol - aer) şi din România kalaşnikove de 2O milioane.Mă rog,de unde au ştiut .

După o hărţuială la graniţa Oseţiei de Sud, trupele georgiene năvăliră ocupând chiar capitala osetină- Thimkavillis.

Doar că trupele ruse din zonă urlară după ajutor spre Moscova şi în cele din urmă,încercarea georgiană de a-şi înfăptui unitatea teritorială nu se putu înfăptui iar consecinţele sunt grele până acum şi binecunoscute.

Se pune întrebarea:pentru ce astfel de modeste şi dureroase încercări, ştiut fiind că Rusia este o superputere în renaştere rapidă, a cărei asemănare cu Pasărea Phoenix se face prin banii din petrol şi gaze ,plătiţi de UE şi NATO. Iar atunci când unul din statele fostei Uniuni Sovietice vorbeşte de NATO sau de UE ,ursul face urât,aruncă zmeura şi caută bolovani să le dea în cap.

Suferinţele şi eroismul au însă valoarea lor atât pentru moldoveni,cât şi pentru gerogieni. Ambele încercări de dobândire a suveranităţii asupra propriului teritoriu

vin să aducă aminte tuturor-propriilor popoare, ruşilor ,ca şi restului lumii că există aceste răni nevindecate,provincii sub cisma rusească imperială şi că ele nu se vor împăca niciodată cu situaţia de facto. Poate că preţul plătit e mare ..Poate că alta ar fi fost situaţia şi altă voce s-ar fi putut folosi dacă n-ar fi fost nenorocitul precedent numit Kossovo.