O minune a lumii: cacaoa, maica ciocolatei

Descoperită de amerindieni din vremuri imemorabile, boabele ei crescîn arbori ce poartă seminţele minunate. Acestea se prăjeau (mai ales de către mayaşi, precum şi lumea circumscrisă lor ), iar apoi erau pisate, obţinând pudra de cacao. Aceasta era dizolvată apoi în lichide, obţinându-se o băutură amăruie, dar foarte sănătoasă, mai ales prin acidul pectic, un excepţional protector al inimii.
În ţinuturile Americii Centrale, spre Yucatan, boabele de cacao erau folosite chiar ca monedă de schimb, precum banii în zilele noastre.
Spaniolii, în secolul al XV-lea au descoperit şi ei miracolul boabelor de cafea, dar au adăugat la pudra de cacao.... zahărul, obţinând o băutură excepţional de gustoasă. Vreme de un secol şi mai bine, spaniolii au deţinut secretul delicioasei băuturi. Când hispanicii au început a-i prigoni pe evrei şi aceştia au trebuit să părăsească Spania, au dus cu ei şi secretul băuturii fermecate în Franţa regelui Filip.
Francezii, inventivi, au adăugat untul de cacao (4,8%) în reţetă şi au obţinut ciocolata consistentă, în tablete, pe care mulţi o savurează şi azi, socotind-o după miracolul iubirii, a doua mare plăcere de pe lumea asta.
(Ciudat este că la români, pudra miraculoasă a „născut” o zicală cu sens peiorativ:””Te-ai făcut -zice-se - de toată cacaoa!” )
Piraţii englezi au pus mâna pe unele corăbii spaniole ce duceau spre Europa miraculoasele boabe. Nericepând ce este cu aceste boabe, le-au aruncat în mare, socotind că sunt ...excremente de oaie.